Pilda comorii ascunse! !

Un om, lucrând o țarină
Străină,
Găsise o comoară
Ascunsă de o mână! ! ...
Deci a-ngropat-o iar
În țarina aceea,
Să vândă tot, s-o cumpere cu
bani,
Acolo-s strânși bogați ca și sărmani,
Cei ce-au umblat cărarea Prințului din Iudeea,
Deci a dat tot ce avea pe țarina aceea,
Care-ascundea în ea, ceresc
mărgăritar,
Cheia ce dă viața, cea adevărată
Venită, pentru mulți, viață minunată,
Care emană har, acelui care-o
Cată, Pe Ce JERTFIT odată
Să pună-n inimi, dar, mai scump
Decât credeam vreodată și-o
Viață necurmată! !
O Piatr-Adevărată, desprinsă
Dintr-o Stâncă cu totul Preacurată! !
Acel ogor, nu-i pe pământ
Ci este Rai, în cerul sfânt,
Iar comoara-i, un locșor
La înălțimea stelelor,
E vorba, să lași ce-ai strâns
Pe-acest pierdut, pământ,
Să dobândești un loc
În cerul n-alt și sfânt! ! !
Și să lucrezi în țarina ceea
Să poată, să te urce,
La locul, cel mai dulce
”Lumina” ce străluce,
Acel Prinț din Iudeea! ! !

Blându Ioan
30.09. 2025.