VORBEȘTE CU DUMNEZEU!


Când vălul des al întristării se-așterne peste cortul tău,
Atunci la tronul îndurării, zdrobit din pricina-ntristării,
Tu să vorbești cu Dumnezeu.


Când sufletul ți-e ars de doruri care te sfâșie din greu
În umilință, cu onoruri, ridică-ți capul către Ceruri,
Ca să vorbești cu Dumnezeu.


Când neputința te apasă, slăbind ființa ta mereu,
Intră-n odaia ta de-acasă și nu te așeza la masă
Pân’ nu vorbești cu Dumnezeu.


Și când ți-e bine, și la greu, să ai în piept credință multă.
Domnul cunoaște-amarul tău, căci și tu ești copilul Său,
Iar de-I vorbești, El te ascultă!