MINUNILE LUMII

Un profesor vorbea odată elevilor din fața sa.
Atentă era clasa toată, ca să asculte de îndată
Ce profesorul cuvânta.

De cele 7 ale lumi minuni e tema lecției,
Doar că de ele numai unii au auzit ce-au spus străbunii
Pe filele istoriei.

Înspre finalul orei însă li s-a cerut elevilor
Să scrie repede o listă scurtă și mai ales concisă
Cu numele minunilor.

Majoritatea a-nșirat clar și precis aceste nume,
Doar o elevă a ezitat să ducă lista la predat...
Parcă avea ceva a spune.

Mirat dascălul a-ntrebat dacă are ceva de spus.
Eleva nu s-a fost jenat și calmă ea a adăugat:
„Eu am găsit câteva-n plus.

Și iată care-ar fi acestea: să poți atinge ce-ntâlnești,
Să vezi, s-auzi, să poți gusta, să râzi cu cei din preajma ta,
Dar mult mai mult e să iubești!”

Aceste „minuni” uimitoare considerate-s ca banale
De mulți din larga lumii zare.
Nu trebuie să treci hotare să le admiri, privind agale,
Da-s de o împortanță mare!