Slujitori ai Domnului
Voi îngeri de Dumnezeu trimiși
Ai Lui adevărați supuși,
Voi mă opriți pe Calea Luminată
Din Har Dumnezeiesc să nu mai
Cad vreodată,
Această CALEcare urcă
Cărarea-ngustă,
Cărarea omenirii spre-o țintă,
Înaltă, justă.
Candele-s pe margini,
Jaloane spre cei vii,
Să nu m-abat din drumul
Având multe făclii.
E calea-n pantă dulce, ce
Urcă-ncet de jos
Drumeagul care duce
La brațul lui Hristos.
Lumina, care duce pe aripi,
In curând,
La cei ce-au dus o cruce,
Și sufletul, nu-și vând,
La Cel, Ce omenirii
Iubire, îi aduce,
Pe Care, omenirea, l-a
Condamnat la cruce.
La Cel, Ce te așteaptă,
Și dacă bați, deschide.
Căci Domnul, este Ușa
Ce nimeni n-o închide.
Cu El, dacă de vorbă,
Cauți mereu să stai,
Vei trece chiar pe ușa
Deschisă către Rai.
Vin, Îngeri, păzindu-mă
De calea cea lată,
De haita, flămândă,
Din lumea ingrată.
Și stau la răspântii,
În mijlocul lor
Și nu-nchid ochii
Să nu m-abat și să mor.
Candele-s multe,
Pe Calea cea strâmtă
Vino s-o vezi,
Că duce la Stâncă! ...
E Calea păzită de orice ispită,
Ce ne-a dus în spate
Cumplita osândă! ! ! ...
Moldovan Pavel
17. nov. 2020