Prin ochii de credință.

Prin ochii de credință,
Privesc mereu în zare,
Să-Ţi văd a Ta ființă,
Ce margine nu are.

Dar văd în depărtare,
O oază de lumină,
Un loc plin de splendoare,
Şi-o rază cristalină.

De-acolo se coboară,
Un cor ceresc ce cântă,
E mare sărbătoare,
Şi-o bucurie Sfântă.

E oastea cea cerească,
De îngeri pe pământ,
Ei vin să preamărească,
Pe Domnul nostru Sfânt.

Din nou privesc în zare,
Şi văd marea de sticlă,
Biruitorii fiarei,
Pe ea ei se ridică.

Cu alăute-n mână,
Ei cântă neâncetat,
Cântarea biruinței,
C-au fost răscumpărați.

Şi iar privesc în zare,
Căci vreau să cânt şi eu,
Să-Ţi aduc osanale,
Doar Ție Domnul meu.

Tu meriți toată Slava,
În cer şi pe pământ,
Căci nu-i sub ceruri altul,
Ca Tine Domn preasfânt.

Doresc ca să te laud,
Şi să te preamăreac,
Cât voi avea suflare,
Pe Tine Domn Ceresc.
Amin.