Atâtea dezbinări sunt în lume,
Pentru păreri și dreptate,
Dar omul flămând este uitat,
Întorcându-i al nostru spate.

Este multă ură între culte,
Nu-i iubire între ei,
Chiar și Dumnezeu este uitat,
În discuțiile lor de atei.

Fraților, nu uitați:
Vine Domnul în Curând!
Nu vă mai certați între voi,
Căci, veți sfârși plângând!

În loc să creăm o atmosferă bună,
Noi îndepărtăm oamenii de noi,
Căci suntem răi, fără milă,
Fugind numai după gunoi.

Unde-i Dumnezeu în voi?
Nu îl văd nicăieri…
Fiindcă el stă în oameni buni,
În acei care s-au îndepărtat de ură și plăceri.

De ce provocăm război?
De ce nu stăm în rugăciune?
Vă spun că Dumnezeu în curând,
Nu va face pentru noi, măcar o minune.

Din pricina noastră,
Omul de foame moare,
Și de sete după Cuvânt,
Fiindcă nu știm să ridicăm,
Ci doar să doborâm la pământ.

Nu știm să facem o faptă bună,
Fără a ne vedea publicul tot,
Știm numai să ne facem reclamă,
Fiindcă de Dumnezeu nu avem teamă!