O de-ar cădea Pământul și luna în neant
Și stelele ar plânge, urlând agonizant
În vuietul de valuri să nu găsesc reper
Eu tot nu mi-aș întoarce, privirea de la cer.
O lume să îmi spună că sunt nebun și prost
Eu tot la Tine Tată îmi caut al meu rost
Și chiar dacă în lacrimi, de sânge m-aș scălda
Cu inima-mi zdrobită nu plec din Fața Ta!
Iar dacă umbra morții îmi va șopti să vin
Eu tot la Tin-Stăpâne îmi las al meu destin
Și când va veni ceasul și clipa-mi va sosi
Un ultim glas Părinte, la Tine voi rosti
"Adu-Ţi amimte Doamne, te rog nu Mă uita!
Atunci când din vecie cobori în slava Ta!"