`Fii, pentru Cer, cărare! `

O lume întunecată.
O viață măcinată!
Un trai din greu mai greu.
Dar lângă Dumnezeu!

Aș vrea să pot pricepe.
Chiar Totul despre Lege. !
Aș vrea să pot trăi. !
Dar fără a greși!

O lume minunată!
De Dumnezeu creeată!
Dar de satan, dușmanul!
Mai mult acaparată!

S-au dus și frumusețea!
S-a dus și Sfințenia!
Din viața omenească!
Având putere mare,
O luptă diavolească!

Se pierd pe drumul vieții!
Oamenii de bine!
Nu mai avem pe Cale!
Viteji să de-a înainte!

Se diluează încet!
Puterea cea rămas!
Creștini fac duet!
Răului dând răgaz!

Se obosesc pe cale!
Cei mai puternici fiind!
Curiozitatea-i mare!
Pe cei din jur, pândind!

Și ura-i înfășoară, !
Încet și frumușel!
Invidia-i doboară, !
De ce nu au la fel!

Le macină puterea, !
Puțină, ce mai e!
Și slab le este mersul!
Crezând că bine e!

O mică neveghere!
Nu pare importantă!
Dar este spre cădere!
O vreme îndelungată!

Detalii mici în viață!
Sfărâmă planuri mari!
Și vorbe spuse-odată.
Te țin legat de ani!

Trecutul tău, o, frate!
Care nu l-ai lăsat!
Te obosește-n viață, !
Și-i tot mai greu purtat!

Trecutul tău, să fie.
În Mâna Domnului!
Lasă orice-invidie.
Dă-i tot, Stăpânului!

Te plângi că-i greu pe cale.
Că încercarea-i mare.
Că toate numai ție.
Îți vin ca și urgie!

Dar când privirea ta.
E numai spre pământ!
Bine nu poți vedea!
Și nici pe Domnul Sfânt!

Când tu te uiți la altul!
Dar nu te uiți la El.
Atuncea du-ți amaraul!
Dar tu nu mergi spre Cer!

Căci unde-ți umblă ochii.
Și pașii tăi-îndrepți.
Cu cine te asemeni.
Aceea porți în piept!

De-ai fi pornit spre Cer.
Nu-ai mai căra doar ură.
Ai alerga voios.
Lăsând lumea în urmă!

Dar dintr-o neveghere.
Ai noștri, pierd, putere.
Și conducându-i firea.
Ei nu mai pot ierta.

Principiile Sfinte!
De-a fi plăcut spre Cer.
Le-au tot schimbat în multe.
Care aicia, pier!

Trăirea e greoaie, .
Într-un așa tipar.
Se strâng mai mult gunoaie.
Și oameni buni, dispar.

Pe Calea pocăinței!
Ar trebui mai mulți!
Dar azi sunt plini de fire.
Și parcă se înpung!

Când rodul Vieții Sfinte.
Este neîngrijit.
Se strânge răutate.
Și sufletu-i lovit.

De-am înțelege astăzi.
Ce, cere Dumnezeu!
Că nu dăm noi verdictul.
Acelui bun sau rău. !

Că Dumnezeu nu are!
Nevoie de ajutor!
Să judeci tu pe altul!
Să-i fii tu procuror!

De-am înțelege astăzi.
Că viața-i personală!
Și tot ce tu ascunzi!
Va fi dat la iveală!

Și nu te-a pus vreodată!
Să fii răzbunător!
Că nu te-a pus pe cale.
A fi judecător!

Ți se va cere ți-e.
Răspuns de ce-ai făcut!
De-i rău sau poate bine.
Și tot ce ai știut.

Nu vei da socoteală.
De viața Altuia!
De nu i-ai fost lumină.
Când pe pământ trăia!

Tu răspândește bine!
Ceea ce e de sus.
Tu fii o bucurie.
Precum a fost Isus!


`Amin! `


Lăudat să fie Domnul meu Isus Hristos!
Lăudat să fie Duhul Sfânt!
Înălțat să fie Dumnezeu Tatăl!