Întotdeauna, am avut minuni,
Dar de pocăință nu ne-am lipit,
Am stat departe de ea mereu,
În păcat, în noroiul cel cumplit.

Doar minciuna și mandria,
Ne-au înconjurat inima,
Suntem vicleni, leneși, răi,
Aproape ca niște atei.

Nu mai știm ce înseamnă bunatate,
Căci răutatea lumii ne-a înconjurat.
Plini de necredință suntem,
Și nu dăm o mână celui neajutorat.

Să nu uităm, Hristos ne va judeca,
Pentru tot ce am făcut,
Să nu fim în ațipire și păcat,
Chiar dacă vine ispita neîncetat.

Pocăiți-vă de rele,
Ziua Domnului va sosi,
Să nu stai nepăsător,
Chiar dacă satan, te va lovi.