De ce?

De ce cârtesc mereu în fața Ta Stăpâne?
De ce nu stau tăcut când Tu îmi poruncești?
Când știu atât de bine, că mâna Ta mă ține
Că vrei ca din necazuri, mereu să mă ferești.

De ce nu sunt ca Iosif care a ascultat
De Sfântul Tău Cuvânt în grele încercări,
Căci el cu bunătate toți frații și-a iertat
Le-a dat iubirea sa și calde mângâieri.

De ce nu sunt ca David, un om iubit de Tine?
Te lăuda cu drag în orice împrejurare,
Te lăuda și-n lupte și-n nopțile senine
Dând slavă neîncetat Numelui Tău mare.

De ce nu sunt o, Doamne, ca robul Tău Avraam
Ce s-a-necrezut în Tine și Tu l-ai ajutat
Aș vrea și eu ca el, credința să o am
Ca să rămân de-a pururi în Tine ancorat.

De ce mă enervez când sunt batjocorit
Când lumea mă jignește și-mi spun doar vorbe rele
Că sunt un papă lapte de când m-am pocăit
În loc ca să mă bucur când trec prin clipe grele?

De ce nu sunt și eu, așa… precum Maria
Să mă așez tăcut la poala hainei Tale
Și pe podea-n genunchi să-mi plâng netrebnicia
Cât încă mai trăiesc în astă neagră vale.

Tot ce ce-mi doresc o, Isuse, în viața asta grea
Să-mi alături Doamne prin Duhul Tău cel Sfânt
Să nu îmi pese ce zice lumea rea
Căci viața-i trecătoare pe acest pământ.

Îți mulțumesc Isuse pentru iubirea-Ți mare
Aștept cu nerăbdare să ne vedem pe nori
Să stau la dreapta Ta în marea adunare
Cu sfinții toți alături în țara de splendori.

Amin!
2.08. 2026