ÎNCREDERE-N OSTENTATIV! ! ...
Motto:
TRĂIESC O VEȘNICIE
CU-N OM NUMIT ISUS
DE VREA VRE-UN OM SĂ ȘTIE
EL VIAȚA MI-A CONDUS

Decepții, prieteni nelipsiți,
Intr-un pământ, de proastă faimă
Sunteți parfumul de pe haină,
Și singurii ce nu mințiți...

Voi mă-nvățați într-adevăr
Să mă bizuiesc pe mine,
Să-nlătur ce-i stricat din măr
Să mint atât cât pot de bine,

Să nu mă-ncred de-acum în ”Sfinți”
Ce vând pe-oricine, pe doi bani,
Prieteni, rude și dușmani,
Bunici nepoți și chiar părinți,

Rataț. i crescuți în tufele din parc,
Și educați, la colțul străzii, ,
Care în lume-s oameni ai parăzii,
Iar intre oameni, boi care-au scăpat,
Din țarc,

Bezmetici, zăpăciți de-un minim
De buget,
Căzut pe mâini, de IUDA,
Ca oaza-ntr-un, deșert.
Ați luat LUMINA în deșert,
N-o să scăpați nicicun cu fuga.


Sânteți prolifici șobolani
Care-și acceptă soarta,
Specialiști în arta
De-a se ascunde ani,

Adoptă meserii
Ce nu le-au cunoscut,
Crezăndu-se al țării
Nu vânzător, ci scut

Urăsc pe cei dotați
De Dumnezeu cu har,
Și zic că au principii
(Când dorm lângă pahar)

Vopsiți și-mbătrâniți
Cretini, din mame târfe
Și colportori, vestiți
Nu de idei ci bârfe!

Făcând șantajul, lege
O lege, DICTATURĂ!
Trăind fărădelege
Iubind, numai din gură

Sămânța de neghină,
Ce va arde-n cuptor
Răsad ce-o să devină
Satanei ajutor,

Eu vă recunoșteam
Scurt, tunși cu verighetă,
Treceam prin mari, belele
De la aceste-obiele! ...

Simțeam că am motiv,
Urând așa lichele
Purtând, ostentativ
Haina scurtă, de piele,

Au îngropat, credința
Și-ncrederea-n Hristos,
Bazați pe referința
A câte-un mincinos,

Acolo la Aiud
Vă cere socoteală,
Celor care, se-ascund
Crima, numind-o boală,

Nu ați gustat, Pâinea Vieții
Cea care e Hristos,
Și nici n-ați primit JERTFA,
Ca orice păcătos,

Râdea-ți, cândva de Rai
Ca și de Creatorul,
Și nicicum, nu credeai,
Că-ți lunecă piciorul! ! ...

E timpul să iei locul
Celor uciși de tine,
Morții, ai fost prorocul
Azi te va lua la sine...

Scăpare n-o să ai,
Că ai, Satanic, legământ
Ajungi, cu-al său alai
La cel fără mormânt! ...

Ai prigonit creștinii
Pricinuind durere,
Când Fiara pe pământ
Ți-a dat, a ei putere

Acum e-nvinsă ea
Ce strălucea, ca stea,
Țărână-i, care arde
In foc cu miliarde, .

Puterea ți s-a stins,
Iar banii, n-au valoare,
Și n-ai un singur ins,
La cap, la-nmormântare.

Moldovan Pavel
IAȘI/ 1975
P. S.

Te-ai tăinuit mereu
Vrând să, sperii mult popor
Luptând cu Dumnezeu,
Azi, arzi intr-un cuptor,

Te-ai ridicat, ca planta
Netrebnică pe-un par
Dar vei cădea pe panta,
Luminii fără har,

Ai susținut, partidul
Nu țara, în zadar,
Zadarnic, legi, nisipul
Statuii de coșmar...