Călduri de Iad

Motto

Dacă tai mult brad,
Nu te-oprești, la gard,
Te topești, că ard
Mari călduri ca-n Iad...

Se-ncinge-n umbră, frigiderul
Freonul circulă, în grabă
Arde încins, pământul și cerul
Stropi de sudoare, mi se preling pe barbă...

Pe hârtii, penița lasă
Litere inerte,
Ne forțăm, ființa
Urcând multe trepte...

Văzând și natura,
Cât suntem, de-avari
Că tăiem cu tura,
Brazi ca și stejari.

Se răzbună strașnic,
Cât să mai îndure? ? ...
Cheamă vânt, năprasnic
Prin fosta pădure...

De nori negri-adună
Pe tufe stinghere,
Valuri valuri, tună
Criză-i la putere.

Curg pe văi, cumplite
Valuri de noroi,
Fiecare ploaie
Îngroapă vre-o doi...

Nu te poți opune,
Nici nu ai curaj,
Pe apa în spume
Să faci vre-un baraj! ...

Lemn, munte și stîncă
Strigă, către cer,
La Cel Ce, pe drept
Tari le-a făurit,

Din valea, adâncă
Dreptate îi cer,
Pietre de granit
Ce s-au, prăvălit,

Celui care veșnic
E o STÂNCĂ TARE
El prăvale norii
În torenți și mare.

Ghețarii se scurg
De-o așa căldură,
Bântuind din ceruri
Fără de măsură,

Plouă dup-amiaza
Ori mai către seară,
Norii negri iată,
Pe moment se-arată

Pe pământ, coboară
Plouă, într-o oră
De-astupă, cu tină,
Lanul de secară...

Zeci de litri iară
De apă coboară,
Pământul, mustind
În grabă coboară,

Cu pomi și cu case,
(Parcă-s niște vase)
(Foarte-alunecoase)
(Căzute-n crevase)
O cam ia la vale
Fiindcă nu urmăm
A Domnului Cale! ! ...

Ne-a-nrăit, Acel
De la-nceput, viclean
Va mai trece timp,
Și an după an,

Ne-ngropăm pe câmp
În negre noroaie,
Cu cioturi de lemne
Și cu snopi, de paie.

Ajungem, cu grămada
Neluând măsuri,
Cei ce suntem prada,
Toți hidrocarburi! ! ! ...

Tot lemnu-n picioare,
Se taie la rost
Să gătești, mâncare
Nu mai are rost...

Doar gătind, cu gaz
Cerul încălzim,
Astfel după caz,
În trei ani murim...

Mafia e-n floare
E, la ea acasă,
Nici capul, n-o doare
Nici de lemn, nu-i pasă,

E un mecanism, dezumanizat
De la om, mărunt,
Pân la șef de stat! ! ...

Dumnezeu, fiind drept
A lăsat să moară,
Și șmecher ”dăștept”
Și ciudata cioară.

Lumea-l pomenește
Dar numai de rău,
Cum ar fi de pildă
”Bată-l Dumnezeu! ... ”

Într-o zi se duce
Fără, de urmaș,
Mare arhiduce,
Omul de oraș.

Locul i-l ocupă
Un copil, de trupă,
Loial și corect,
Cu o stea pe piept! ...

Dumnezeu cunoaște
Rătăcirea lor,
Închinări, la moaște
Ce dau ajutor...

Nefăcând minuni
Niciuna din ele,
În zbor de lăstuni,
Duhul lor, e-n stele.

Tot ce s-a prădat,
Codri mari, de pini
Autorizat,
Pleacă la străini,

Se-aprinde, pământul
Cere răzbunare
A rămas, Cuvântul
Fără căutare...

Satan, ce-i stăpân
Demult, pe pământ
Înjosește omul,
Cu al său cuvânt:

-Subjugați pe oameni,
Vindeți-i, pe bani
Doborâți pe fameni,
Chinuiți orfani! ! ...

Cine îi urmează,
Are curând, parte
De a doua moarte,
Timpul nu-i departe.

Turma Mielului,
Raiul populează
Cinste mare Lui,
Că ne are-n pază! ! ...

Fericirea asta
E nemăsurată,
Dumnezeul Slavei
În curând, se-arată









Făcute, de drujbe,
Care-adesea rad
Făcând, astea, slujbe
Pentru distrus brad.

Păduri ce-n, soare
Străluceau voioase,
Le distrug popoare
Cum razi, ierbi, cu coase

Nu numai de pin
Ci și de foioase.

Moldovan Pavel? ...