DOMNUL se descoperă! ! ...


În vremea aceea, cuvântul Domnului
Și vedeniile, nu erau deloc dese,
Samuel, iubit de popor
Slujea lângă altar
Iar Domnu-i revărsa har! ...
Ca de popor, să-i pese.

Tot, în acea vreme
Eli, cu ochii tulburi
Preot al Domnului,
Nu mai putea, să vadă
Culcat, fiind, la locuł Lui,

Candela Lui Dumnezeu,
Nu se stinsese, încă
Și Samuel dormea și el adânc
În acea noapte adâncă,

Și el se afla atunci, în Templul Domnului
Unde pe-atunci în cort, era
Chivotul Lui...

Auzi atunci o chemare
În timpul somnului,
Acea chemare adâncă-n noapte
Fiind glasul DOMNULUI! ! ,

A alergat grăbit la Eli,
Zicându-i iată-mă
Că m-ai strigat! ! ...
Eli trezit din pat,
Cum ar face, orișicare
I-a zis:
-Nu te-am chemat
Ci du-te, acuma la culcare! ...

Lucrul acesta, de trei ori
S-a întâmplat,
Eli atunci a înțeles
Că DOMNUL l-a Sine
l-a chemat,
I-a zis lui Samuel, du-te
Și te culcă

De se va-ntâmpla la fel răspunde:
”Vorbește Doamne, că robul
Tău ascultă! ... ”
Domnu-a venit și s-a înfățișat,
Chemându-l, ca-n alte dăți
Iar Samuel răspuns-a,
În noaptea cea tăcută:

Vorbește Doamne, că robul Tău ascultă! ...
Domnul i-a zis lui Samuel
”Iată voi face un lucru, în Israel,
De care urechile oricui va auzi,
Odată împlinit, i le va asurzi! ... ”

Și în ziua aceea voi împlini
Asupra lui Eli,
Tot ce-am rostit împotriva casei lui
Voi împlini,
Eu voi începe, asta și Eu voi Isprăvi,
Casa lui pentru totdeauna

I-am spus, că o s-o pedepsesc
Pentru fărădelegile,
Ce fiii săi, le-nfăptuiesc! ! ! ...

De care are cunoștință
Și nu i-a potolit,
Parc-a făcut-o, cu bună știință,
Pe Mine tare m-a mâhnit! ! ...
Deaceea Domnul zice
Iar, casei lui Eli,
Prin fărădelegea casei lui
Odată vor muri,
Eli, Fineas și Hofni...

Samuel s-a temut
Cuiva să istorisească
În special lui Eli,
Acea vedenie nelumească...

Dar Eli l-a chemat
Și apoi, la-ntrebat
Care-i cuvântul pe care
Domnul i la revelat? ! ...

Domnul să se poarte
Cu tine cu toată asprimea,
Dacă-mi ascunzi ceva,
Din ce ți-a spus azi, noapte

Samuel tot i-a istorisit,
Din ce Domnul Său, i-avorbit.
Eli a zis:
Acesta-i DOMNUL
Ce toate le vede,
Să facă, ceea ce va crede! ...

Samuel creștea mereu
Și tot mereu,
Era cu el Dumnezeu
Nici un cuvânt nu-i cădea la pământ,
Căci Domnu-i puternic,
Puternic, bun și Sfânt...

Domnul era cu el
Și-așa din loc în loc,
Întregul Israel
Aflase că-i proroc,

Lângă Eben-Ezer
Pe filisteni săi bată,
Ieșise Israel
Cu toat-a sa armată! ! ...

Pe câmpul de bătaie
Filistenii, fiind mulți
În marea încleștare
Pieriră dar căzuți,
Din cifra de evrei
Vre-o patru, mii din ei...

Încurajați și-au zis
Haide-ți mergem la
Șilo, chivotul să-l luăm
Apoi mai tari precis,
Din nou să-i atacăm! ...

Când Hofni și Fineas
Cu chivotu-au intrat,
De bucurie, mare Israel a strigat,
Încât toți filistenii

De groaz-au, tremurat
Ei se temeau acum
Că-n tabăra evreilor,
Alături le erau
Chiar Dumnezeii lor! ...

Bine știind că Domnul
Pe Egipt în pustii,
Îi lovise-acolo
Cu groaznice urgii.

Cu filistenii iarăși
Lupta au început
Și Israel acum,
Mai rău a fost bătut,

Chivotul l-au luat,
Când lupta s-a sfârșit
Hofni și Fineas,
Acol-au și murit...

Un beniamit
Din tabăr-a plecat
A alergat la Șilo,
Ca să le, dea de veste

Și toată cetatea lor
Degrabă au strigat,
Când a ajuns la Șilo,
Eli, ședea lângă drum,

Neliniștit de chivot
AFLÂNDU-SE ACUM,
Și Eli fiind orb
Nemaiputând, să vadă,

Când vestea auzise
Din scaun, sta să cadă

Hofni și Fineas
I-a spus beniamitul,
În lupta cu dușmanul
Găsiseră sfârșitul,

Chivotul Domnului
I-a mai adăugat,
Armata filisteană
Din tabără l-a luat,

Cum auzi de chivot
Că a fost răpit,
Eli căzu pe spate
Și ceafa și-a zdrobit,
Și fu lovit de moarte...
Nevasta lui Fineas,
Era gata, să nască

Când auzi de chivot
De soț și de Eli,
S-ancovoiat de-odată,
Și a născut pe loc,

Iar când trăgea, să moară
Nu răspundea, nimic
Femeilor din jur,
Ce-o-ncurajau un pic...

Și nume I-Cabod, i-a pus
Adică toată slava,
Lui Israel s-a dus,
Spunea lucrul acesta

Din cauza chivotului,
Amorții lui Eli,
Și-a morții soțului! ! ...

Chivotul l-au luat
Ducându-l la Asdod,
Și-apoi l-au așezat
În casa lui Dagon,

Care românește
Este”zeul pește”

Adoua zi asdodenii
Treziți de dimineață,
Pe Dagon l-au găsit
Pe jos, căzut pe față.

În ziua următoare
Din nou era căzut,
Cu fața la pământ
Domnul, le-a arătat

Că numai El e sfânt,
Dagon avea și capul
Și mâinile tăiate,
Pe prag abandonate

De i-a rămas doar trunchiul
Și-acesta pe pământ,
Că zeul pește-i, idol
Iar chivotul e sfânt! ...

Și de-atunci nici, acum
Pe pragul casei Dagon,
Nu calcă nici un preot
Nu calcă nici un om...

Blându Ioan
30.09. 2025.