”Să nu-ți faci chip cioplit
nici vre-o asemănare... ”

Când închinare, numai Domnului, o datorăm,
La ce se-nchin-acuma, lumea ne- ntrebăm,
Din obiceiuri, care multe sunt, păgâne
La oasele umane-am ajuns să ne-nchinăm? ? ...

Vai celor ce grăbiți, slujiți la moaște,
Și fericiți norodul, cu minciuni! ! ...
Stătute bălți, ce colcăie de broaște,
De focul gheenei, sunteți numai buni! ...

Vai vouă, rătăciți, că nici prima poruncă
A DECALOGULUI nu vreți s-o respectați,
Ademeniți plebeii, să se-nchine,
La oase-ngălbenite-a, celor decedați! ! ...

Și sarcini grele, puneți pe popor
Iar voi în uniforma neagră, un deget nu mișcați,
Ca mintea lor aiurea, s-o purtați,
Și siguri, a nu fi, de-nțelesul vorbelor,

Când la vițelul de aur, din pustie,
Și chipuri omenești, create de artiști,
Bătute în argint, care sunt mute
Vă închinați la ele, nebune paparude...

Simbolului morții, grăbiți a-ngenunchea
Când moartea lui Satan, i-e apropiată,
Cum de uitați, c-aveți, în cer un tată
Ce asta, nu vă iartă niciodată,

2015. Blându Ioan