DOMNUL Creatorul!


Doamne, doar Tu Cel atât de Sfânt,
Doar Tu poți schimba și cer și pământ...
Făcutule-ai toate, cu mâna Ta,
Și dinainte ne-arăți, ce pe pământ, vei schimba!

Oștiri pământene, mari și puternice
În Numele Tău, popor puțin din Israel,
Le învinge,
Și cu-ncredere-n, Tine, Stăpâne
Le-alungă, sau le înneacă, în sânge,

Conform legământului, cu părinții lor,
Când îndeplinesc, poruncile Tale,
Și cu rugăciuni, făcute Ție,
Sunt poporul învingător! ! ... ,

Prin atâți proroci, trimiși la noi,
Care ne vestesc pace sau vestesc război,
Cu timp îndelungat, mai-nainte de-a fi,
Tu Părinte a toate, ne dai ale ști,

Dar omul tindea ades, să nu creadă,
Pe prorocii de, Domnul aleși, ca să vadă
Ce va fi în țara lor și chiar, în lumea întreagă,
Trimiși să rostească cuvintele Tale,
Ba chiar prigonindu-i, că nu puteau să-i creadă,

Din Canaan, până la apele Mării Roșii,
Ades îi hrăneau, cu apa și pâinea-ntristării,
Oamenii puterii, ticăloșii,
Biciuiți, înjosiți, își făceau datoria,
Antemergători, Regelui Iudeii, Mesia! ! ! ...

Tu DOAMNE indignat, că nu Te-au ascultat,
Ai trimis peste ei, cel mai, tare-mpărat,
Mană în vii, secetă pe câmpii,
Molime și războaie, cuprinse-n multe prorocii,

După ce-i loveau, cu-a Ta voie Părinte,
Erau luați, captivi la popoare și limbi,
Având cu totul, alte cuvinte
Cum a fost Daniel cu cei trei, asemenea lui,
Care era proroc, din poporul DOMNULUI...

Lor la rugăciuni le răspundeai,
În timp ce pe cititorii în stele și pe ghicitori
La crudă moarte-i dădeai,

Și pentru ei pedepseai pe mai mai marii,
Prin babilonieni, asirieni cu soldați mulți și
Mai tari ca stejarii,
Ce poruncile, Tale nu le-mplineau,
Ci cei mai bogați pe săraci împilau,

Înșelau, la cântar, cu măsuri schimbate,
Și nu Te-ascultau, pe Tine Prea Înalte,
Pentru că erau încăpățânați, tare
I-ai risipit printre, multe alte popoare,

Pentru ei și pentru noi, Fiul, Ți-ai dat
În chinuri să moară,
De răni acoperit și acoperit de ocară,
Dumnezeu, coborât, din ceruri jos

Pentru toți răstignit, murise Cristos,
Ca și pentru mine,
Și pentru toți greșiții de pe pământ,
Ce poate-n, Tine cred, dar nu cred în Cuvânt,
Cuvântu-i, cu Tine și-L fac de rușine,

Te mânii, că nu Te-ascultă Stăpâne! ! ! ...
Nici de Cuvânt și nici măcar de Tine,
Ignoră legământul, când Isus ne schimbă,
Și schimbă pământul,

Procesul schimbării, în sine, se desfășoară
Timp de milenii, de când a acceptat, pentru noi
Să moară,
Și după mai mult de două mii, de ani
Mai sunt, destui care se-nchină, la bani,

Judecata-i aproape și mucenici-i răzbuni,
Pe ei ce, Doamne, te-au vestit
Cei mai devotați dintre cei mai buni,
Slavă Ție Cristoase, pentru dreptatea Ta,
Și glorie, măreției, lui YEHOVA! ! ! ...

A Ta judecată veșnică este,
Chiar dacă unii, o cred o poveste,
Cel ce pe Tine, Te vestește și pe Unsul Tău,
Trăiește de fapt veșnicia cu unicul DUMNEZEU,

Deaceea zic lumii dedată, la rău,
Degrab te întoarce, la Dumnezeu
Să nu ajungi, la a Lui Cristos, judecată
Fiindcă ai jubilat, pe calea cea lată,

Și rog orice om, ce s-a predat, Ție
În lume-o făclie, aprinsă să fie,
Și-n lume mulțimi, din ceilalți să trăiască,
Încât să ajungă, la viață duhovnicească,

Slavă lui Cristos și jertfirii Sale
Și Lui El Șaddai glorie,
Aleluia, Mărire și osanale! ! !

Un lucru, DOMNUL nu poate face, zic unii
În pace, să fie cu viclenia, nebunii* și duhul minciunii...

Blându Ioan
04.08. 2025.
*Nebun= necredincios