Divina Forţă
Autor: Flavius Laurian Duverna  |  Album: Dor de veşnicii  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Duverna in 14/08/2009
Divina Forţă

Există o Forţă, Creatoare,
Cu-originea sfântă în vecii,
Puterea Ei, e-atât de mare
Căci sori, sisteme, galaxii,
Ea le susţine, în mersul lor
Prin Univers ce tot mereu,
Vesteşte-n mod triumfător:
Această Forţă-I Dumnezeu!

Există o Forţă net Supremă,
Prin marea Sa nemărginire,
Ce e mai sus de orice temă
A înţelepciunii, prin gândire.
Ea nu poate fi, adjudecată
De nimeni, 'n-al Ei apogeu,
De nici-o fiinţă, ce-i creată,
Această Forţă-I Dumnezeu!

Există o Forţă, Universală,
Neexplicabilă, în structură,
De nici-o fiinţă ce-i vasală
Aparţinându-I, ca făptură.
Ea-n prea măreţul început
Din tainicul sfânt procedeu,
Descoperă-n tot ce-i făcut:
Că Forţa este, Dumnezeu!

Există o Forţă-n "Unic” ton
Ce Şi-a creat, prin Galaxii,
Un loc Prea Sfânt în Orion
Supravegheat de îngeri mii.
Acolo-i Tronul de domnie
De-a pururi fiind în empireu,
Din veşnicii, spre veşnicie,
Această Forţă-I Dumnezeu!

Există o Forţă, răbdătoare,
Care mult timp, a suportat
În ceruri marea perturbare
Când Lucifer, s-a răsculat.
Chiar dacă-n el s-a zămislit
Păcatul, în groaznic nucleu,
N-a fost distrus, ci-ngăduit,
De Forţa care-I Dumnezeu!

Există o Forţă atât de mare
Căci libertate, a dat oricui,
În vasta-I operă-n formare
Din strălucirea Universului.
Şi lumilor ce-au fost create
Le-a arătat, prin curcubeu,
Că dragoste există-n toate,
Această Forţă-I Dumnezeu!

Există o Forţă-n susur dulce
Ce-a culminat... în Univers,
Când înălţat-a fost pe cruce
Acceptându-Şi rolul invers;
Ca-n dreptul celui cu păcat
Să pătimească, chinul greu,
Pentru că Ea, toate-a creat,
Această Forţă-i Dumnezeu!

Există o Forţă, Salvatoare,
Ce-a-ncuviinţat de a muri,
Ca opera-I cea creatoare
Să poată sta, şi-n veci a fi.
Când Şi-a urcat în umilinţă
Al Golgotei cumplit traseu,
A demonstrat cu prisosinţă:
Că Forţa este, Dumnezeu!

Există o Forţă, mai presus,
De orice puteri pământeşti,
Şi-a fost văzută-n Hrist Isus,
Prin faptele-I Dumnezeeşti.
La ceruri, cand S-a înălţat
A dus cel mai măreţ trofeu,
Semne-n trup, de Împărat,
Această Forţă-i Dumnezeu!

Există o Forţă, ce-n zidire,
Lucrarea-Şi va fi terminat,
Când după crunta nimicire
A groazniclui, greu păcat,
Pacea din nou s-o aşterne
Marcând marele ei jubileu,
Reamintind... vieţii eterne:
Că Forţa este, Dumnezeu!

Există o Forţă când din nou
Puterea-I sfântă, creatoare,
’Şi va regăsi scumpul ecou
În ne-ntrecuta ei grandoare.
În Univers când şi pământul
Va sta ca-un vajnic corifeu,
El va-ntări pe veci Cuvântul:
Această Forţă-I Dumnezeu!

Există o Forţă, ce-n mutare
A Tronului Sfânt de domnie,
Un alt Centru de Guvernare
Pământul fi-va... 'n veşnicie!
Un singur puls atunci va bate
Ca şi-un susur lin, de alizeu,
Şi-o demonstra-n eternitate:
C-această Forţă-I Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna
10 aprilie 2009
P. S. După cum se vede în finalul poeziei, ea a fost compusă pe baza inspiraţiei adevărurilor şi cercetării biblice, în 10 aprilie 2009, fără alte surse de orientare în dezvoltarea abordată a subiectului. Astăzi, 30 septembrie 2015, după trecerea a şase ani de la publicare, am găsit în cugetarea lui Albert Einstein, în scrisoarea către fiica sa, următoarele cuvinte, care se armonizează cu fondul poeziei: ,, Există o forţă extraordinar de puternică pentru care, până acum, ştiinţa nu a găsit o explicaţie formală. Este o forţă care îi include şi îi guvernează pe toţi, forţa din spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi nu a fost încă identificat de noi. Această forţă universală este IUBIREA. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire." Albert Einstein. Slavă Doamne şi Glorie Ţie, pentrucă eşti Iubire!
Mi-a plăcut mult,e minunată ca ideie,conţinut,cunoştinţe a traectoriei ecuatorului ceresc,dacă s-ar putea spune acelaş lucru şi despre ritm,ar fi perfectă!Sper să ne întâlnim în grădina celor drepţi,elizeul ceresc!Multă pace!
Adăugat în 10/04/2009
Răspuns la comentariu
Vă mulţumim pentru apecierile aduse asupra conţinutului poeziei ,, Divina Forţă ", şi vă asigurăm, că voi întreprinde noi încercări asupra ritmului, care, nu vă satisface pe deplin, dar care totuşi ,, e minunată ca ideie ", pe ansamblu, în percepţia domniei voastre. Idealul oricărei poezii, este acea constatare văzută prin prisma criticii juste ca fond, formă, ritm şi rimă. Numai în acest fel, se merge spre desăvârşirea frumuseţii poetice.
Adăugat în 25/04/2009
Statistici
  • Vizualizări: 1287
  • Export PDF: 62
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni