Nu obosi

Vrei să te apropii mai mult de Dumnezeu
Dar parcă uneori îți pare atât de greu...
E grea înaintarea când ești obosit
Și de la atâta muncă te simți istovit.

Când trupul simte atâta oboseală
Când muncești din zori și până-n seară
Zile la rând fără să te oprești
Din ce în ce mai mult te istovești.

În zadar strângi cu trudă zi de zi
De parcă niciodată nu te poți opri,
Când pentru suflet nu mai strângi deloc
Căci oboseala din ce în ce își face loc.

Când seara ești frânt de oboseală
După atâta trudă și osteneală
Genunchii-ți pleci la rugăciune
Dar adormi ca prin minune.

Nu apuci să stai mult de vorbă cu Domnul
Că de la atâta oboseală te ia somnul.
Nu mai ai putere-n rugăciune ca altădată
Ești epuizat și ațipești îndată.

Dacă lucrurile nu-s făcute cu rânduială
Lucrând peste măsură cu osteneală
Adunând mereu doar pentru fire
Să nu ne mirăm că noi cădem în ațipire.

Cred că fiecare la rugăciune am pățit
De la oboseală să fi ațipit.
Ai vrea să îi spui atâtea la Domnul
Însă de la oboseală te ia somnul.

Ce ai rezolvat că stai pe genunchi plecat,
Nu vezi că în somn te-ai cufundat?
Prea multă muncă te epuizează
Pentru tine doar asta contează?

De ce să strângi avere fără rost?
Vrei să plătești scump al vieții cost?
Poți strânge cât vrei că nu-i păcat
Numai că la rugăciune ești epuizat.

Dacă vrei la rugă să nu mai ațipești
Ar fi bine să te mai odihnești
Făcând totul cu rânduială
Făr' prea multă oboseală.
Amin