Cercetează-ne, Doamne

Cercetează-ne, o, Doamne,
Căci numai Tu ne cunoști deplin.
Tu vezi adâncul inimii noastre,
Și orice gând ascuns sau străin.

Tu vezi ce omul nu poate vedea,
Tu cântărești orice simțire.
Nici vorba nerostită încă
Nu-Ți este, Doamne, în ascundere.

Cercetează-ne, Stăpâne,
Și umple-ne cu Duhul Sfânt.
Întoarce-ne la dragostea dintâi,
La legământul cel mai sfânt.

De-am rătăcit pe căi străine,
De-am obosit în alergare,
Ridică-ne din nou, Iisuse,
Și dă-ne iarăși ascultare.

Spală-ne iar cu sângele sfânt,
Curăță tot ce nu-Ți este plăcut.
Și pune pașii noștri, Doamne,
Pe drumul care duce sus.

Să nu privim la dreapta, nici la stânga,
Nici la greșeala celui de lângă noi.
Ci ochii noștri să rămână
Ațintiți spre Fiul Tău, apoi.

Că noi nu știm adâncul inimii,
Nici lupta dusă de un frate.
Dar Tu cunoști și rana, și durerea,
Și tot ce omul nu poate vedea.

Păzește-ne de judecată,
De mândria care ne desparte.
Învață-ne mai întâi pe noi
Să ne cercetăm în toate.

Că fiecare va da răspuns
De orice faptă și cuvânt.
Chiar și de gândurile noastre
Înaintea Tronului Celui Sfânt.

Atunci nu vom putea ascunde
Nimic din tot ce-am adunat.
Căci tot ce este azi în taină
Va fi de Domnul arătat.

De-aceea, cât mai este vreme,
Ajută-ne să ne smerim.
Să nu trăim cum place firii,
Ci după voia Ta să fim.

Tu ai murit pentru salvarea noastră,
Nu ca să trăim oricum, pe pământ.
Ci să purtăm în fiecare clipă
Chipul lui Hristos cel Sfânt.

Iar când sfârșitul va veni
Și înaintea Ta vom sta,
Nu vrem să venim cu mâna goală,
Ci cu rod spre slava Ta.

Cu spice strânse pentru ceruri,
Cu suflete aduse la izvor,
Și cu o inimă smerită
Ce Te-a iubit mai mult de orice dor.

De aceea, cercetează-ne, Doamne,
Și nu ne lăsa să rătăcim.
Până la capătul alergării,
Ajută-ne doar ai Tăi să fim.