Atâtea lacrimi ce mi-au curs în ceasuri grele și târzii, atâtea rugăciuni cu lacrimi pline de amărăciune și chin.
Atâtea câte sunt, o, Doamne, le strângi Tu într-un burduf și când simt că nu mă asculți, Tu lucrezi la un răspuns.
Atâtea întristări pe cale, atâți sunt spinii dureroși,
Dar Tu ești cu mine-n toate și când simt că cad, mă apuci.
Când mă cuprinde iar teama că cu crucea voi cădea,
Vii în ajutorul meu chiar când simt că voi cădea.
Tragi cu mine la al Tău jug și atunci îmi e ușor, căci știu că al meu Tată îmi e mereu ajutor.
Când mă simt singur pe cale și nu văd doar pașii mei, mă uit în stânga și-n dreapta, dar Tu nu ești nicăieri.
Mă apucă plânsul, mă simt părăsit, apoi un glas spune: „Ești pe brațul Meu să știi!”.
Pașii ce îi vezi pe drum, ei sunt pașii Domnului, căci de mult El te tot poartă numai pe brațele Lui.
Nu te mai îngrijora, El este la cârma ta și cât timp tu vei trăi, El nu te va părăsi.
Puteri noi El îți va da ca să poți înainta
Și când Domnul v-a veni sus în slavă tu vei fi.