Pilda comorii ascunse...

Un om lucrând o țarină
Străină,
Găsise o comoară
Ascunsă de o mână,
Deci a-ngropat-o iar
În țarina aceea,
S-a hotărăt tot ce-a strâns
Să vândă tot, s-o cumpere cu
bani.
Acolo-s strânși bogați ca și sărmani, dintr-aceea
Ce-au urmat, cărarea Prințului din Iudeea,
Acel ogor, nu-i pe pământ
Ci este rai, în cerul sfânt
Iar comoara-i un, locșor
La înălțimea stelelor,
E vorba să lași ce-ai strâns
Pe pământ,
Să dobândești un locaș
În cerul sfânt! ! !
Și să lucrezi în, țarina ceea,
Aflată pe pământ
S-o dobândești în ideea
De-a voi să te urce la cer,
De pe pământ
Acel, Prinț Sfânt și milostiv,
Din Iudeea! ! ...

P. S.
El e piatra, scumpă ce odată aflată
Pe cei ce-au primit-o
Îi va duce, la Tată,
La cel, ce-a zămislit, pe om în Eden,
Pe pocăiții, ce Lui se prostern,
Îi va face, steluțe de lumină,
Pe cerul etern...
Cel ce, nu-i pocăit, adevărat
Pe sine însuși s-a înșelat,
”Pentru că nu-i pe pământ om fără păcat”.
De-acea în apă ne-am, cufundat,
Să fim de păcat, curățat
Apoi prin Trup și Sânge ne-a integrat,
Pe cei, ce cred, că din morți a-nviat...
Și ce ne-a rostit, Cuvântul,
E Adevărul, decât aurul mult mai curat,
Să fie-n veșnicii Binecuvântat!


Blându Ioan
30.09. 2025.