Zilele de început ale
Apocalipsei(forma autentică)


DOMNUL, ne-a chemat la viață,
Și doar de bine, ne-nvață
Cu bunătăți ne răsfață...
Și nu cere, vre-o chitanță.

Ele-s decontate-odată
La timpul de judecată,
Pentru cei tari, la cerbice
Ce nu vor să, Îl, implice

Și refuz-aL asculta
Cu toată bunătatea, Sa! ...
După ce le-a, dat de toate,
Preferând, eterna moarte! ...

Și există multe lucruri,
Cum ar fi, acele duhuri,
Care luptă, în văzduh,
Stea cu stea, și duh cu duh! ...

Astea, nu sunt, pentru noi
Oamenii obișnuiți,
Ci sunt lucruri, mai de soi,
Destinate, unor sfinți! ! ...

Oricât de mari durerile,
Nu judecați, puterile
Care-n taine, sigilate,
Într-un, sul, sunt explicate! ...

Nu vă implicați, în ele! ...
Pentru oameni, fiind prea grele
Nu cumva, să încercăm,
Cu ele să ne luptăm! ! ...

Cu dușmani, necunoscuți,
Nu poți, omule, să lupți
Nu sunt, trebi, a omului
Planurile DOMNULUI! ! ! ...

Cât de mult, ne-am strădui,
Nu le putem, desluși...
Deși răzbat, din, cuvânt
Ne par nouă, vorbe-n vânt...

Vine des, câte-o, eclipsă
În, a Lui, Apocalipsă
Lui Ioan, dezvăluită,
Ce la cercetări, invită! ...

De ele, Ioan, cuvântă
Prin arătări, ce-nspăimântă
Adevăru-adevărat,
Prin simboluri, fiind schițat...

Lucruri mari, sunt arătate
Prorocului Daniel,
Cu porunci, de-a, fi păstrate
Pentru vremuri, de măcel! ! ...

La sfârșitul veacului,
Sub slava, Împăratului,
Purtând, steagul, Domnului
Spre-ngrozirea, omului! ! ...

Vremuri, grele, de-ncercare
La-nceput, cu semne-n, Soare
Stele căzând, în izvoare,
Dând, ape, otrăvitoare
Ape, cumplit de amare! ! ...

Cerul se-nvelește-n, taină
Cum ai răsuci, o haină,
Se cutremură, pământul,
Domnu-și ține, jurământul! ! ...

Înger, cu-n picior, pe mare
Cu celălalt, pe pământ,
Având un, rang, foarte mare
Întrebând, în ceruri, tare
Cine-n ceruri, va apare,

Să desfacă, cărțile
Cine cu, putere poate
Să-i rupă pecețile? ? ...
După un lung timp, de tăcere,

Vine, Leul, cu putere
Leul, a lui David, spiță
Și a lui, Iuda, sămânță! ! ! ...
Rupe ceara, primei părți


A acelei, sfinte cărți,
Sigiliul, cu șapte peceți,
Vor, fi toate, arătate
Și bine coordonate! ! ...

Din Sion, sfânta Cetate,
De ziditorul, a toate
Suferințe, vin aparte,
Încât oamenii, cer moarte.

Dar, sunt zilele, scurtate,
Azi Sabbath și mâine vineri,
La bătrâni, ca și la tineri,
Pentru cei aleși, din carte...

Care-s izbăviți, de moarte.
Să fim, bine înțeleși,
Numai, pentru cei aleși,
Morți, pentru, noul legământ,

Când, trăiau, pe-acest pământ
Cel Cei de zile, Bătrân
Cere să ne pocăim,
Înainte să murim! ! ...

Câți, ascultă, și-s supuși
Și de Adevăr pătrunși? ! ? ...
Și câți bat, degeaba-n uși? ? ! !
O mulțime, de intruși,

Mulți departe, de Cetate,
Morți, pentru, eternitate.
Prea, răzleți, îi simțim, lipsa
Dar trăim, Apocalipsa! ! ...

Chiar, aflată la-nceput,
Afost scrisă, de demult
Ce-i ce-s pregătiți, de ea,
La DUMNEZEU, vor striga! ! ...

Chiar dac-au trecut, prin moarte,
De ceruri, vor avea parte,
Deci oameni, treziți-vă,
Cereți, Domnului, iertare

Degrab, pocăiți-vă! ! ! ...
Când treceți, prin încercare.
Rugați-l, fără-ncetare,
Mulțumindu-i, fiecare,
Cei, ce la Diavol, se-nchină
Văzând, ce minuni, le-arată

Vor trăi fără lumină,
N-au pe Fiul, nici pe Tată,
Depărtați, la judecată,
Alungați, dincol-de poartă! !

Domnul, Ce-a supus, popoare
Dar sărmani-a miluit,
Vine, cu mânie, mare
Furios, pe -ostrov și mare,

Zgâlțâind, munți, de granit...
Acum, reflectați popoare,
Lăudând, că va zidit,
Mai faceți, o încercare,

De-a ajunge, pocăit.
Domnul, în războaie tare,
Pe Satan, l-a biruiț,
Aruncându-l, în Adânc,
Să ardă, fără-ncetare,
Fiindcă pe om, l-a mințit! ! ! ...

Moldovan Pavel
01.12. 2022.
Alba Iulia