Nu fii omul!

În scurta ta alergare
Te întreabă cine ești
Ce dorești să faci anume
Și pe cale ce gândești.
Te-ntreabă de ai dorință
Să fii om cu-adevărat
Ca să lași pentru oricine
Un exemplu minunat.

Fii oricând pentru oricine
De real folos
După sfânta-nvățătură
Dată prin Hristos.
Tuturor să le fii frate
Pe toți să-i iubești
Nu fii omul niciodată
Care nu-ți dorești.

Ai o singură cărare
Aicea de străbătut
Pe ea poți s-alegi iubirea
Și ce-i bun de cunoscut.
Pe ea poți înspre lumină
Zilnic să te străduiești
Sau spre negura pierzării
Depinde ce îți dorești.

Alergarea-i trecătoare
Mâine nu ști de vei fi
Căci viața-i doar o ceață
Ce piere în zori de zi.
Te grăbește, ia aminte
La orice îndemn frumos
Și-ți predă a ta inimă
Domnului Isus Hristos.

În curând sfârși-vei drumul
Și o să fii întrebat
Dacă-n scurta-ți alergare
Spre Domnul te-ai îndreptat
Și o să primești răsplata
Pentru tot ce ai lucrat
Deci predă-te Lui degrabă
Fii al Lui cu-adevărat.