Comandant cu calu-n spume...


Domnitor cu calu-n spune
Alerga de frică-n lume
Comandant fiind temut tare
Printre neamuri și popoare

Se luptă chiar ”cu Acel! ... ”
Domn Sfânt al lui Israel
Dumnezeu Stăpân pe Cer
Și Pământ, creat de El

Azi rod multe boli în mine,
Semn că Tu, mă chemi, pe nume
Nu pe-un drum larg, pentru lume
Ci-n Calea de rugăciune! ! ...

Ne asemănăm, în gândul
Că june, eram om mândru,
Azi a mea însingurare,
Este drumul spre iertare

Mântuirea-mi nu se stinge
Că m-ai cumpărat cu Sânge
Tânăr bucuram mulțime
Prin glume și istețime

Azi îți înalț rugăciunea:
”-Nu Te depărta de mine! ... ”

Că m-am rușinat Stăpâne
Alt stăpân n-am cunoscut
(Glumeam doar cu-n zeu de lut
În care chiar n-am crezut)

Și nici nu vreau să cunosc
Tu-mi ești Stâncă și-mi ești Scut
Mântuire fără cost
M-ai ales când m-am născut

Revenind la omul cu calu-n spume
Mai mult mort era ca viu
Nimeri-ntr-un cort anume
Cort ales Yah Cel Viu

Unde era o femeie
Hotărând viața să-i ieie
El ceru apă să-i deie
Vlăguit cu fața suptă
De sudoarea cursă-n luptă...

Domnu-ncinse atmosfera
Pentru-al pierde pe Sisera
Stând în umbr-acelui cort
Îl întinse pe un pled

De pe pled de catifea
I-nnălță capul să bea
Dintr-o oală,”ochi,”cu lapte
Ce-n scurt timp îl adormi

Într-un somn prelung de moarte
Femeia-i bătu țăruș în tâmplă
De rămase ca o stâncă
Încât somnul odihnitor

Pe mândrul conducător
Îl duse-n Lumea Morților
Ucis fiind de o femeie
I se duse-n lume buhul

Cel Ce-i a vieții cheie
Din Treime tocmai duhul
Il smulsese lui, chiar Duhul
Cel ce umple-ntreg văzduhul

Nu mi-ar fi asemănare
Că eu nu-s un nume mare
După cum m-am judecat
Sunt cel mai umil din sat...

Domnul m-a-nvățat odată
Că va face-o judecată
Și cu cât mai drept te crezi
Ești cu-a caprelor cirezi

Cu picioarele-n obezi
Și-un suflet pe care-l pierzi
Simt obezi azi în picioare
Și un suflet ce mă doare...

Mă blocheaz-un tremurat
De-un vertij asigurat
Și de-un timp nu-mi poartă pasul
Spațiu-mi fuge-n goana mare

”-E timpul să-mi cer popasul
La a Domnului, picioare

Cât prin har primim, iertare...
Bogăția ce nu doare
Unica-n lume onoare

Prin al Său Legământ mare
Cu mulțimea de popoare...
De muream de vre-un blestem
Al unui vrăjitor dibace

Sigur m-apăra pe lemn
Regele ce-aduce Pace

Regele Iudeilor
Greu de ei recunoscut
Parte-a Dumnezeilor
Ce-o viață mi-a fost scut! ...

Moartea mi-e o aparență
Cu-o grozav-asemănare
Ca un fel de reverență
La-ntuneric și la Soare

Cum lumina cea confuză
Ochiul minții-l va umbri
Deși cu vinete buze
Mă strădui a-Ți mulțumi! ! ...

Noi, ne naștem pentru viață
Și credință-n DUMNEZEU,
Cel Ce-n Cale ni-e povață
Prin Iisus și Duhul Său

Iisus ne deschide cerul
Și Raiu-ascuns în înălțime
Acolo unde-i Vierul
Și cei uciși pentru Sine

Om ales din naștere
Crescut de Sfânta Treime
Plin de recunoaștere
Și-a Ta iubire Stăpâne

Pot cel ce-am fost om lumesc
Înc-odat să-ți mulțumesc
Căci atât cât mai sunt viu
Dumnezeul meu Cel Viu

Tu-mi arăți, ce vrei să scriu
DUMNEZEUL MEU CERESC! ! ! ...

Blându Ioan
02.06. 2026.