Între întuneric și lumini


Se sting candelele iubirii,
Lovite de pala rea a firii.
Cântările Sionului sunt în tăcere.
Vise pierdute pe cărare,
Livezile cu pomii uscați,
Muguri căzuți, putrezi lăstari,
Armura trunchiului ruginită,
Fără culoare, miros de rășină.
Creștini rămași în ațipire,
Încă de ieri în rătăcire,
Frumoasele chemări duse de vânt,
Ecoul stins, fără cuvânt.

Candela ardea pe altare, rugi,
Dorul, azi scrum în priviri,
Clipa harului risipită în fum,
Speranțe trădate pe drum,
Cerul fața și-a ascuns,
Credința multora a apus.
Aleargă după ce-i vremelnic,
Pe căi rătăcite în întuneric.
Puțini Te caută, Isuse,
În rugă ard taine ascunse.
Priviri în clipe efemere,
În inimi, suspin și durere.

Între întuneric și lumini,
În lacrimi, noapte și zi,
Se înalță al tămâiei fum,
Din durerile de pe drum.
Călători prin ani târzii,
Căliți în grele intemperii.
Naufragiați, fără mângâieri,
Un chin în dulci așteptări.
Pământ cu rădăcină în suferinți
Urme de pași îndurerați,
Nomazi în furtunile vieții,
Cu dor de zorii dimineții.

În mâini, potire aurite,
Placate cu dor și iubire,
Gravat trecutul în ani
Și trecătoarele anotimpuri.
Zile înnodate în așteptare...
Mire, să Te vedem în zare! ...
Eu, pământ cu rădăcină în suferinți,
Cu drag Te aștept în fiecare zi.
Mă lupt cu viața în tăcere,
Râvnesc bobul de mângâiere.
În țara minunată, dorit plai,
Veșnicia cu Dumnezeu în - Rai.


TOMA COCA, ALGHERO/20/05/2026