Doi bănuți ( Marcu 12:41-44; Luca 21:1-4)

Isus ședea în fața visteriei
Și ochii Lui i-a ridicat în sus,
Să vadă cum își arunca norodul
În visterie darul ce-a adus.

Unii bogați aduceau multe daruri,
Și din prisosul lor le aruncau,
Dăruiau mult, având belșug de toate,
Din ce le prisosea ei dăruiau.

Și-o văduvă săracă e acolo,
Cu doi bănuți pe care-i mai avea,
Ca darul ei să-l pună-n visterie,
Și cu ce-avea pe Domnul onora.

Ea a venit să își aducă darul,
Un gologan făcea tot ce avea,
Nimic nu-i rămânea ca să trăiască
Și-n visteria Domnului -l punea.

Darul adus de fiecare-n Templu
A fost văzut de Domnul Dumnezeu,
Dar Domnul știe și ce mai rămâne,
Cunoaște inima oricui, mereu!

*
Din tot belșugul binecuvântării
Cât dai tu pentru Domnul, cât oprești?
Poți să rămâi cu cât ai trebuință,
Să dăruiești ceea ce prisosești?

Sau și mai mult, ca văduva săracă
Și ultimul bănuț să îl poți da,
Să nu păstrezi nimica pentru tine,
Și viața să ți-o pui în mâna Sa?

Și azi stă Domnul-n fața visteriei
Și-așteaptă darul tău să îl aduci,
Să dai cu dragă inimă prisosul
Și dacă poți... chiar totul să arunci!

Mai mult ca toate darurile date,
E darul celui ce dă tot... și-n greu
Chiar de sărac rămâne lângă Domnul
Adună-n visteria Lui mereu!

*
Dar poate n-ai puterea dăruirii
Din mult sau din puțin și tu s-aduci,
Dar... nu ai nici un dar tu pentru Domnul
În visteria cerului s-arunci?

O rugăciune sau o mulțumire
Chiar dacă tu te vezi mereu sărac,
Puținul tău adus de bună voie
Aceasta este Domnului pe plac!

În visteria cerului se-adună
Și rugăciuni aduse din prisos
Dar și puținile cuvinte spuse
Din inima oricărui credincios.

Domnul stă jos în fața visteriei
Și vede ce aduci, ce poți să dai
Și-așteaptă darul tău... te vrea pe tine
Ca să trăiești ca El, s-ajungi în Rai!

Amin!