Am căzut sub grea povară
Răpus de mai multe ori
Căci n-a fost deloc ușoară
Și pe drum n-au fost doar flori

Nu m-am plâns nicicând la nimeni
Am tăcut m-am ridicat
Căci la prea puțini din semeni
Sigur nu le-ar fi păsat

Sub un zâmbet trist și rece
Mi-am ascuns durerea grea
Iar cînd nu voia să plece
I-am dat plată... lacrima

Ca o pasăre rănită
M-am 'nălțat mereu spre cer
Chiar de-aripa mi-era frântă
Eu n-am încetat să sper

Mi-am strigat în zbor amarul
Către cele patru zări
Și-am băut întreg paharul
Și-am închis tot... în uitări

Șchiopătând și ars de sete
Mi-am urmat destinul meu
Și-am șters totul c-un burete
Căci așa-a vrut Dumnezeu

Câini au fost și lupi o mie
Ce rânjind m-au tot mușcat
Dar nădejdea mi-a fost vie
Și-am crezut și-am câștigat

Chiar de-am fost trântit pe cale
Am luptat cu pumnii goi
Cu cîntări și osanale
Și n-am dat nicicând 'napoi

Am avut mereu alături
Un Prieten valoros
Ce m-a scos la dulci limanuri
Prietenul cel drag... HRISTOS.