De ce stai astăzi împietrit,
De ce nu-ncerci ca să-ți lași
Eul tău mai domolit?
De ce nu vrei tu azi pe Iisus
Ca să-L primești?
Nu știi ceasul când,
Printre nori, Îl vei vedea,
Zburând cu ai Săi,
Răpind în slavă vor pleca.

Lăsa-vor în urmă banii, aurul, averea
Și tot ce-i fără de preț,
Iar tu tot stai așa și pregeți,
Amâni tu, dar, chemarea.
Știu, e greu, pașii parcă blocați, calea,
Drumul pare atât de greu,
Iar în gândul tău șoptește:
„Nicu, ce va zice? Dar Pavel și Matei?”
Și iarăși ți-ai oprit tu înaintarea,
Fără ca să-L primești pe Salvator.

O, suflet drag, nu izgoni chemarea,
Trage zăvorul inimii, deschide ușa!
Vremea e târzie și nu e timp,
Primește-L azi și fi-vei mântuit.