Eu știu, acum ți-i greu să respiri, ți-i greu să mai mergi pe cărare.
Nopțile sunt mai lungi decât poți să reziști și în jur tu zărești disperare!
Doar ascultă în tăcere și deschide-ți sufletul ca în dar să primești mângâiere.
Eu îți număr rănile tale ascunse și-ți cunosc orice durere!
Eu te văd cum mergi clătinându-te spre sfârșitul a tot ce-i iubire.
Eu cunosc pe nume fiecare apăsare, ce-n moment ți se pare zdrobire.
Eu am scris pentru tine acest rol în viață, istoria ta am trasat-o demult
Și nu ți-am prescris ca să fii un înfrânt, nu să rămâi între spini un pierdut!
Dar ți-am scris că ești omul care, indiferent de furtuni de durere și luptă,
El merge înainte, se ridică și când cade, căci el a mea voce-mi ascultă!
Căci eu știu că cunoști negreșit că aurul nu se curăță doar în mâinile mele zdrobite,
El se curăță în lupte, în dureri ce-s fierbinți și în nopțile grele, umbrite.
Nu te-am rupt în bucăți, nu ești frânt la pământ, că așa am eu dorința.
Vreau să cunoști că ești fără preț și durerea îți încearcă credința.
Cât încă respiri eu modelez vasul tău în tăcere, cu dragoste adâncă.
Fac din tine ceva ce-i măreț, comoară frumoasă, și-ți pun piciorul pe stâncă!
Încă nu știi pe moment ce lut frumos ești în devenire.
Rațiunea ta pământească nu acceptă deloc frumosul adânc din zdrobire.
Dar eu, cel care te modelez, și-ți cunosc al tău drum pe deplin,
Azi îți spun, copile iubit, nu te zbate cumplit, ci încrede-te în planul meu divin.
Nu uita niciodată că doar eu sunt prezent în viața ta scurtă din lume.
Mai rabdă puțin, mai rabdă un ceas și primi-vei un veșnic nou nume.
Furtuna și greul nu e finalul, nu lăsa să te învingă durerea ce-i aspră și doare.
Tu amintește-ți că după noaptea cea neagră, zorile vin și apare și marele soare!
Vreau ca să-ți spun că sub ochii mei veșnici eu am văzut oameni zdrobiți.
Prin greul vieții au trecut doborâți, sub poveri, ani întregi ei au fost biciuiți.
Au pierdut oameni dragi, au pierdut libertate, au rămas goi, tăiați până la sânge.
Și timpul a trecut și acei oameni zdrobiți mi-au șoptit că iubirea învinge!
S-au pus pe genunchi și, cu lacrimi în ochi, mi-au spus ceea ce demult cunoșteam,
Că n-au înțeles de ce modelam într-atât de amar, de ce ani întregi îi zdrobeam.
Dar după ani de zbucium și greu s-au văzut dintr-o dată în oglindă altfel,
Că erau mai profunzi, mai calzi, mai înțelepți, mai plini de iubire și zel.
Mai aproape de oameni, de mine, mai aproape de sufletul lor ce demult l-au uitat,
Și mi-au spus cu suspine că durerile aspre le-au fost cadoul vieții ce n-a fost frumos ambalat.
De aceea să știi că nu fiecare cadou în viață arată frumos și dorit.
Nu fiecare lecție bună se învață ușor, fără lacrimi, fără răni, fericit!
Câteodată tot ce-i frumos se naște din strigăte grele, suferință și jale.
Câteodată libertatea deplină vine din răni ce-s adânci, din plânset din vale.
Tu nu dispera, căci nu știi niciodată ce se poate întâmpla peste o clipă și-un ceas.
Poate pentru tine zorile calde sunt tot mai aproape, poate greul puțin a rămas.
Poate chiar aici se începe ceva nou pentru tine, căci al meu plan se sfârșește frumos.
Ceea ce ți-a părut sfârșitul la toate așteptările tale
este nou început, luminos!
N-ai fost niciodată singur în camera întunecoasă a suferințelor grele.
Eu mereu am stat alături de tine, în liniște ți-am șters lacrimi rebele.
Eu nu te-am judecat, nu te-am grăbit, nu ți-am numărat greșeli fără număr.
Pur și simplu am stat lângă tine, am prins a ta mână și am fost pentru tine un umăr!
Eu sunt lângă tine și când suferința te va modela și își va sfârși lucrarea, copile iubit,
Eu îți voi deschide ușa, fără zgomot, fără cuvinte, te voi strânge la piept împlinit.
Mai rabdă încă puțin de tot, nu ceda la ultima intersecție de drum.
Cum după noapte apar întotdeauna zorile și lumina înfrânge întuneric și scrum,
Așa și tu, după încercări și durere, vei fi transformat pe deplin.
Rana cea grea din pieptul tău frânt într-o zi îți va fi un alin.
Vei merge altfel, vei privi diferit, și al tău piept ce-a fost dur altădată
Va fi moale și cald, la fel ca și al meu; inima ta de iubire deplină va rămâne pe veci modelată!
Și durerea aceasta ce azi nu o suporți îți va fi sursa puterii în mine!
De aceea mai rabdă, copile, căci tot ce lucrez lucrează spre veșnicu-ți bine!