Iov cap 28.
Înțelepciunea! ! ! ...

Argintul are o mină, din care se scoate
Și aurul un loc de unde-i scos, să fie curățit,
Fierul e scos și el din pământ,
Domnu-a creat pe om fără păcate,

Din piatra topită, el scurge bronzul topit,
Și poartă o lumină, minerul iscusit,
Cercetând, straturile cele mai adânci,
Pietrele din întunericul și umbrele morții,

Pe unde, îl poartă, cărările sorții
Sapă departe de locuințe, un puț
Puterea picioarelor, nu-i vine-n ajutor
Atârnă de funii, se clatină ușor
Pipăie roca dură, cu piciorul desculț

Pământul... ajuns-a pâinea minerilor,
Scoțând aur și safire din pietrele munților,
Care-ajung în chimire și-s podoaba Inelelor...

În pământul adânc, în care omul sapă,
Se naște
Cărare ce vulturul n-a dibuit-o
Și fiii mândriei nu au călcat-o și nici
N-au privit-o
Și pasărea, de pradă nu o cunoaște! ! ...

Omul mâna-și pune, pe stânca de Cremene
Răstoarnă munții din rădăcină
E tare și cu stânca, pare să se-asemene
Căci are ceva, din puterea Divină...

Poate opri a apei curs și ce e ascuns
Poate da la iveală,
-Dar înțelepciunea, unde se ascunde,
Și unde se găsește? ? ...
Priceperea oare unde locuiește? ... ,
Omul prețul ei, nu-l pătrund cei vii
De se-ntreabă omul, în sine

Unde e această înțelepciune
Adâncul răspunde ”-Nu este în mine!”
Și va zice marea cu rușine:
Înțelepciunea ”-Nu e nici în mine”

Ea, nu se dă, în schimbul aurului curat! ! ...
Și, nu se poate cumpăra cu argint
Nu se poate asemăna, cu diamantul șlefuit,
Nici cu onixul ori cu safirul,

Pe lângă ea, mărgeanul și cristalul
Nimic nu sunt, cu-adevărat
Și nici nu vor fi vre-odat! ...
Și binențeles, nu se poate cumpăra
Cu-n vas de aur ales...

Topazul din Etiopia,
Nu trage-n balanță, cât ea
Deci să ne-ntrebăm, în fine
”-Înțelepciunea, de unde vine?”

Ea și sediul priceperii,
Sunt ascunse, de ochii celor vii
Și de ochiul pătrunzător al păsării

Al păsării de pradă și de privirile tuturor,
Adâncul și moartea zic: ”-Despre ea nu știm nimic! ... ”
Dumnezeu îi cunoaște locuința,
Fiindcă, la El e toată cunoștința! ! ...

Vede totul sub cer
Până la marginile pământului,
Multe iau viață efemer,
Dar, află veșnicia, prin mijlocirea Cuvântului! ! ,

El a rânduit măsura apelor,
Și greutatea vântului,
Cu-a Tatălui, putere
Și puterea Cuvântului,

Când a dat ploii legi,
Și-a croit drum tunetului
Și focului fulgerului,
Pe bolta cerului

Atunci, El înțelepciunea a văzut-o
A înțeles-o și-a cunoscut-o,
Și-a zis fiilor oamenilor așa:

Iată frica de Domnul e-nțelepciunea;
Temeți-vă de ea! !
Depărtarea de rău este priceperea! ...
Prin ea ne îndrumi, spre-nțelegerea Ta,
Iehova...

Aleluia, Aleluia, Aleluia,
Stiga-vom, când ne vei înălța,
Iisuse în Împărăția Ta! ! ...

Blându Ioan
03.05. 2026.
Alba Iulia