Mergeam odinoară,
Străini pe străzi departe
Tu nu știai de mine
La fel eu nu știam

Și pașii în neștire
Ne măsurau asfaltul
Din viitorul mâine
În care ne aveam!

Mergeam odinioară
Pe același drum; cuminte,
Ne-aduse cerul astăzi
Doi oameni-amândoi

Ce poate ști o lume
Răpusă de păcate?
Ce puteam ști cu toții,
De ce e scris în noi?

Mergeam odinioară
Neînțelegând că drumul
Nu-i zar și întâmplare
Nici soare sau noroi

Ci mai presus de toate
Era din veșnicie
O Carte, doua nume
Iubirea dintre doi!




Biruințele lui David