Psalmul 37



Pe răi să nu te mânii, pe nicicare
Și nu-i privi cu jind. . că nu răzbesc
Căci sunt cosiți ca iarba. . iute tare
Și ca verdeața ei se veștejesc

Încrede-te în Domnul totdeauna
Și binele mereu să-l sșvârșești
Șă umbli în credincioșie-ntruna
Ca țara astfel tu s-o stăpânești

În Domnul desfătarea să-ți rămână
Tot ce-ți dorește inima-ți va da
Încredință-ți soarta-n a Lui mână
Te-ncrede-n El și Domnul va lucra

Da, El va face ca să strălucească
Dreptatea ta ca și lumina-ntruna
Și dreptul tău, deasemeni să lucească
Ca soarele-n amiaz întotdeauna

Nădăjduiește-n Domnul în tăcere
Nu te mînia pe cel ce izbutește
În umbletele lui înspre cădere. .
Pe-acel ce rele planuri împlinește

Deoparte să îți lași mânia toată
Să părăsești iuțeala. . să n-apuce
Să nu te superi tare niciodată
Căci doar la rele supărarea duce

Fiindcă cei răi nu vor avea scăpare
Ci vor fi dați cu toți spre nimicire
Iar cei ce-n Domnu-și pun nădejdea tare
Avea-vor țara toată-n stăpânire

Încă puțină vreme pân’ la plată
Și-atunci cel rău deloc nu va mai fi
Privi-vei locul unde-a fost odată
Te vei uita dar nu-l vei mai găsi

Cei blânzi întruna au belșug de pace
Neprihănitul, țara moștenește
Însă cel rău atâtea planuri face
Și împotriva lui din dinți scrâșnește

Dar Domnul pe cel rău îl recunoaște
Și nu se tulbură de el ci râde bine
Că-i știe viitorul care-l paște
Văzându-i clar și ziua lui când vine

Cei răi au arcu-ntins, sabia scoasă
Ca să doboare pe nenorocit
Pe cel sărac, fiindcă nu le pasă. .
Să-njunghie pe cel neprihănit

Dar sabia lor ascuțită bine
Intră în a lor inimi vinovate
Da, chiar în ei. . s-ajungă de rușine
Iar arcurile toate sfărâmate

Mai mult face puținul ce îl are
Acel neprihănit în casa lui
Decât belșugul, orișicât de mare
A multor răi în fața Domnului

Căci brațele de-a dreptul vinovate
A celui rău, zrdobite-or fi deodată
Dar Domnul sprijină, făcând dreptate
Pe cei neprihăniți în lumea toată

Cunoaște Domnul zilele sortite
Celor cinstiți. . căci El le dă să fie
Au de la Domnul moșteniri primite
Iar moștenirea ține pe vecie

Ei nu rămân vreodată de rușine
În zile de nenorociri amare
Ei au deajuns cât să le meargă bine
În zilele când foametea apare

Dar cei răi pier căci Domnul nu uitase
Și-a Lui vrăjmași, ce împânziră drumul
Ca și pășunile acelea mai frumoase. .
Și pentru-aceasta pier și pier ca fumul

Cel rău se împrumută și cutează
Să nu mai dea ‘napoi cum e frumos
Dar cel neprihănit înapoiază
Și dă mereu ‘napoi căci e milos

Cei ce de Domnu-s binecuvântați
Ei țara stăpânesc și-s fericiți
Dar cei care de El sunt bestemați
Sunt pentru totdeauna nimiciți

Domnu-ntărește pașii, dă putere
De-i place calea celui ce-o urmează
Și nu e doborât de vreo cădere
Căci mâna i-o apucă și-l salvează

Tânăr am fost și am îmbătrânit
Dar părăsit să fie pân’acum
Eu n-am văzut pe cel neprihănit
Nici pe urmașii lui cerșind pe drum

Ci el întotdeauna e milos
Și dă cu împrumut când e rugat
Urmașii lui de toate-au cu prisos
Că-s binecuvântați neîncetat

De rău tu depărtează-te întruna
Fă binele oricând ți se ivește
Și dăinui-vei pentru totdeauna
Fiindcă dreptatea Domnul o iubește

Pe credincioșii Lui nu-i părăsește
Și viața lor de Domnul e păzită
Sămânța celor răi nu dăinuiește
Ci piere fiindcă este nimicită

Însă acei neprihăniți în toate
Ei moșteni-vor țara. . să se știe
Ca dar primit de la Acel ce poate
Și-n ea vor locui pentru vecie

Căci gura celui fără de prihană
Vestește-nțelepciunea ce-o urmează
Și limba lui, ca un balsam pe rană
Dreptatea-ntotdeauna trâmbițează

A Domnului său Lege-ntotdeauna
E-n inimă și pasul nu-și clintește
Cel rău pe-acela sfânt pândește-ntruna
Căutând ca să-l omoare mișelește

Dar Domnul nu îl lasă ci-l păzește
În mâinile lui rele să n-apuce
Ba și mai mul nici nu îl osândește
În fața judecății când se duce

Nădăjduiește-n Domnul făr’ oprire
Păzește-ntotdeauna a Lui căi
Te va-nălța s-ai țara-n stăpânire. .
Vedea-vei nimicirea celor răi

Pe-acela rău eu l-am văzut în față
Întrega lui putere-și arăta. .
Atât de plin de sevă și de viață
Precum copacul verde se-ntindea

Când am trecut pe-acol' a doua oară
Nu mai era. . parcă s-ar fi topit
L-am căutat precum odinioară
Da-n locu-acela nu l-am mai găsit

Uită-te dar la cel fără prihană
Privește omul fără vicleșug
Al păcii om, e-un untdelemn pe rană. .
Moștenitori el are din belșug

Dar cei ce-s răzvrătiți, fără să știe
Sunt nimiciți cu toți-ntr-o clipită
Sămânța celor răi n-o să mai fie
Căci pentru totdeuna-i prăpădită

Acei neprihăniți găsesc scăparea
Ce vine de la Domnul, cel Viteaz
El e Ocrotitorul și Salvarea
Întotdeauna-n vremea de necaz

Domnu-i ajută și îi izbăvește
Și-i scapă de cei răi în fel și fel
Îi izbăvește fiindcă îi iubește
Și pentru că și ei se-ncred in El

04/19/2026 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona