O întrebare grea
atârnă peste sărbătoare:
CE ESTE ADEVĂRUL?
și greutatea ei
străpuns-a freamătul mulțimii.
Pornită a fost
din gura celui ce
a cucerit provincii ș-avea putere
peste cine are viață și cine moare.
Avea în față adevărul însuși
dar s-a spălat pe mâini
nevrând să aibă a face cu mulțimea;
însă era și el
acel unul din mulțime,
ce își punea întrebări
și căuta răspuns.
Când adevărul însuși
arăta spre-o împărăție
ce nu-i din lumea asta,
dar va avea să vină,
el a privit în jos
înspre pământul
ce nu-i putea răspunde.
La mii de ani distanță,
și mii de întrebări răpuse,
m-am întrebat și eu:
ce-i adevărul?
dar căutarea mea
din nopțile nespuse
în care teama
și-ntunericul mă ținea,
găsitu-și-a răspunsul
în fața celui ce
la mii de ani distanță
același e!
EU SUNT.