Cât mai dorești?

Vai, prieten drag, ce rătăcești
Pe căi amăgitoare,
Spre-a fii salvat cât mai dorești
Să fii chemat tu oare?
Cât mai dorești s-auzi un glas
Ce-ți spune cu iubire
C-așa puțin a mai rămas
Din scurta ta trăire,
C-așa puțin mai poți, doar tu
S-alegi ce este bine
Când poți să spui răului nu
Să nu-l mai vrei cu tine?
Cât mai dorești de-acum s-amâi
Clipa hotărâtoare
Să te predai, să nu rămâi
Pierdut, fără salvare,
Căci se duce viața ta
Și mergi spre condamnare
De nu grăbești a asculta
A Domnului chemare?
Chemat tu ești cu-atâta dor
Pe calea mântuirii
Să ai pe veci un Salvator
Izvorul fericirii,
Dar de nu vrei pe calea Lui
Și-ți place pofta firii
Nimic nu vei putea să spui
În ziua răsplătirii,
Căci vei ajunge să culegi
Roadele nepăsării
Căci ai dorit ca să alegi
Chemările plăcerii.
Cât mai e timp, cât mai e har
Cât poți primi salvare
Primește-L pe Isus ca dar
Căci vrea să-Ți dea iertare.
Primește-L să fii mântuit
De-a răului robie
Care te ține-nlănțuit
Cu inima pustie,
Căci așa mult ai amânat
Să vii cu pocăință
În fața Domnului plecat
Cu-ntreaga ta ființă.
Așa de mult ai rătăcit
Lipsit de fericire
Dar ești chemat, căci ești iubit,
Ca să ai mântuire.
Chemat ești ca să Îl urmezi
Pe Domnul cu iubire
Și zilnic în El să te-ncrezi
Având sfântă trăire,
Ca să fii sfântul mesager
Și glasul Lui anume
Spunând oricărui despre cer
Ca o lumină-n lume.
Grăbește-te să-L vrei al tău
Ca Domn al tău să-Ți fie
Iar tu să fii pe veci al Său
Acum și pe vecie,
Căci bucuros pururi vei fii
Cu El sus în mărire
Dacă voia-I vei împlini
Aicea cu iubire.