RUGI FIERBINȚI ÎN GHETSIMANI


Spre grădina Ghetsimani a pornit, tare întristat
Isus era tulburat, pe fața Lui se vedea,
Nu erau chiar toți cu El, căci departe i-a lăsat
Acolo El se retrage, cu gândul de a se ruga.

La o parte i-a lăsat, pe cei ce L-au însoțit
Și le-a spus, să îngenuncheze, în rugă să-L însoțească
Însă timpul a trecut, ei cu toți au adormit,
Chiar învinși de oboseală, nu voiau, să ațipească

El cu fața la pământ, a căzut și s-a rugat
Tatălui, care din cer vedea tulburarea Sa,
Ar fi vrut paharul morții, să fie îndepărtat
Și nicicum să nu ajungă, din acest pahar să bea

Apoi trist s-a ridicat și la ucenici s-a dus,
I-a mustrat, c-au adormit și în rugă nu au stat,
S-a întors, să se mai roage, din nou n-a primit răspuns,
Nici acum Tatăl din cer, nici un răspuns nu I-a dat.

De trei ori El s-a întors, s-a rugat la Tatăl Său
Ucenicii întotdeauna la urmă, au adormit,
N-a primit nici un răspuns, simțea că Îi este greu
Calea avea să o urmeze, așa cum s-a hotărât.

El la moarte se va duce, deci asta Îi este scris
Omenirea să o scape, căci de asta a venit,
La crucea grea se va duce, nu mai e nimic de zis
Dus se va lăsa la moarte, așa cum s-a hotărât.

Amin

Câmpia Turzii, 7 aprilie 2026