RĂSTIGNITUL

De pe cruce de sus
Priveai lumea, Isus,
Toți răcneau sau urlau
Ca lupi, i în haite
Flămânde erau,
Trăiai supus, durerea
Lumii toată,
Pe lemn s-o răstignești
Cu Tine, odată
Și pentru a sădi
În oameni, credința
La Tată, l s-ajungă
Cu toată ființa,
Maria, mama ta,
Și Maria Magdalena,
Amarnic plăngeau
La poala, crucii,
Doar ele jeleau.
Livid la chip
Priveai peste ei,
Unde-or fi, Toma, Petru,
Luca, Marcu și -Andrei? ...
Din fața crucii,
Îngrozit de-a dreptul
Fugii în grădină
Nestatornicul, Petru,
Fiind aplecat, ca un mac
Pe Tatăl rugai:
-Iartă-i, Tată, pe toți,
Că nu știu, ce fac.
Pe chipu-ți asudat
Se-așternea moartea, încet,
De sete fiind disperat
La gură-ți ridicarăm, oțet.
Ziua se sfârșea,
Încetase năduful,
Tatălui, ziceai:
-Ție-ți încredințez, duhul,
Apoi, de-abia auzit
Ai grăit zicând, obosit:
”S-a sfîrșit”

Moldovan Pavel
iul. 2018.
Alba Iulia