În viața ta de muritor stingher
Te lupți să poți trăi prin lume,
Când colo-ascunsă într-un ungher
E-o carte cu porți ca de fier,
Unde e scris și al tău nume.

E cartea vieții, pana e-n mâna ta
Și cu ea scrii parcursul vieții tale,
Și te gândeai să realizezi ceva,
Când deodată se-auzi de undeva
Un glas duios și te-ai oprit pe cale.

„Cine să fie? N-am mai auzit vreodată
Un glas sfios și-atât de dulce,
O așa voce caldă și minunată,
Vai... simt cum inima în mine saltă,
Spre ea acum m-aș duce.”

Și tu te-ai dus, un tinerel din țară,
Te-ai îndreptat în noaptea înstelată
Spre vocea care-ți inunda urechea,
Spre vocea care îți fura iubirea,
Când ai ajuns, ai întâlnit o fată.

Din glasul ei se auzeau cuvinte
Pe un ton lin, suav, plin de tandrețe,
Se auzea un imn de lucruri sfinte
Cum nu ai mai auzit tu înainte,
Dar tu vedeai doar a ei frumusețe.

Și cucerit, cu zâmbetul pe față
Te-ai prezentat, umil, iar ea sub clar de lună
A acceptat să intre-n a ta viață,
N-ascultat de-altora povață,
Și astăzi, uite, sunteți împreună.

În cartea vieții veți scrie amândoi
Parcursul vieții voastre fericite,
Puterea crește acolo unde-s doi,
Unde dispare EU și rămâne doar NOI,
Dând curs unei căsnicii unite.

De precizat, când vor veni necazuri
Să nu uitați că-n cer aveți un Tată,
Când vor veni furtuni și multe valuri
Și veți simți că-n jur îs doar talazuri,
Isus este acolo, strigați la El de-ndată.

Când veți vedea că unii se vor băga-ntre voi
Ca căsnicia voastră să nu mai dăinuiască,
Să nu le ascultați, căci la mari nevoi,
Când încercări îs multe și lupta e în toi,
Aveți un ajutor în oastea cerească.

Fiți răbdători ca Iov și învățați mai bine
Să fiți mai blânzi și mai smeriți în toate,
C-așa a zis Isus: „Învățați de la Mine... ”
Și astfel, învățând, nu vei ține la tine,
Și pacea va rămâne în fiecare noapte.

Rămâneți credincioși, urmați calea iubirii,
Urmați-L pe Isus și nu iubiți gâlceava,
Vă depărtați încet de lucrurile firii
Ca să puteți ajunge la gradul nemuririi,
Să fiți grâu în grânare, nu lepădați ca pleava.