E primăvară iarăși, oare unde
În inimă, în suflet sau în minte?
Pe mine, m-or trudi acele zile
Născute din aducerile-aminte!

Și ce-s aducerile-aminte, cu al lor nume
Și ce-s cărările pierdute de altădată?
Îmi par a fi, esențele Vieții
Cu aromele de Rai ce-au fost odată!

E primăvară iarăși, pentru cine
Pentru cei robi, sau triști de apăsare?
Se văd din muguri lacrimile viei
Ce-a putrezit de atâta nepăsare!

Și mie, mi-a înfrunzit în gând, căința
Ca un lăstar pribeag, uitat de vreme;
Și-mi pare că-s alt om, înnobilat
De-al nașterii din nou-iubite semne!


Biruințele lui David