Rodul durerii

Eu sunt Domnul care vrea să aline
Inima ta ce suferă în suspine.
Eu sunt Cel ce-și întinde mâna largă,
Iar mâna Mea nu te va lăsa niciodată.

Uneori tăcerea Mea te prelucrează,
Când tu vezi doar durere, Eu văd o zi ce te înalță.
Lacrimile te obosesc și greu pășești,
Dar Eu văd, Eu aud și știu când obosești.

Îți cunosc inima zdrobită,
Văd gândurile șoptite și durerea nevorbită.

Eu văd că în inimă ești obosit și zgârbovit de durere.
Dacă vei cunoaște taina Mea, vei mai da timp oare inimii să spere?
Dă inimii timp să renască,
Căci Eu am un plan, dincolo de ce acum ți se arată.

Ochii tăi privesc acum doar spre ceea ce vezi,
Dar Eu conduc pașii spre care Tu acum te-ndrepți.
Iar timpul Meu uneori te doare,
Dar durerea de acum nu e vrednică să stea lângă slava viitoare.

De aceea îngădui și de aceea simți,
Ca mai târziu de ea să nu te mai prinzi,
Ca să nu fii rob sau slujitor
Unui rău îndrumător,
Blocat în vicii și păcat.
Astăzi, datorită durerii din trecut, ești viu și salvat.

Durerea nu doar vine ca să ia,
Ci uneori vine ca să dea.