Cei ce seamănă cu lacrimi
Vor secera cântând
Cei ce merg plângând pe cale
Cu veselie strâng snopi de grâu

Și-n noaptea grea, sub vânt și ploaie,
Când pasul pare tot mai greu,
Se coace rodul în tăcere,
Sub mâna bună-a lui Dumnezeu.

Chiar dacă drumul e-ncercare,
Și lacrimi cad necontenit,
Din cer coboară mângâiere,
Și harul nu te-a părăsit.

Iar dimineața va răsări,
Cu raze calde de lumină,
Și vei vedea cum din durere,
Se naște roadă și odihnă.