În casa olarului am intrat smerit,
Unde lutul prinde viață, din mâna Lui iubit,
Se strica vasul… dar nu l-a lepădat,
Cu multă răbdare, din nou l-a modelat.

O Doamne, eu sunt lutul în mâna Ta,
Nu lăsa să mă pierd de pe calea Ta!
Zdrobește-mi mândria, curăță ce-i rău,
Și fă-mă un vas, spre slava Ta mereu!

Când viața apasă și totul pare frânt,
Tu nu arunci lutul, căzut la pământ,
Ci-l iei și-l refaci, cu dragoste din nou,
Făcând un vas de cinste după planul Tău!

În roata ce merge, chiar dacă mă doare,
Simt mâna Ta sfântă, ce nu mă lasă-n pierzare,
Căci știu că din lut, faci lucruri minunate;
Și-n casa Ta, Doamne, vasele sunt restaurate.

Când focul cuptorului greu va veni,
Credința în Tine nu mă va clinti,
Căci vasul încercat, devine mai curat;
Prin harul Tău sfânt, de Tine modelat.

O. P. 20/03/2026