Greșiți suntem adeseori când pofta firii vine
Dar ne pare rău când călcăm poruncile Divine
Ne smerim și ne rugăm, ca să nu mai greșim
Și cu întristare venim la Tine și ne pocăim.

Căutăm să ne păstrăm curat și alb veșmântul
Căutăm să ne păstrăm curată inima și gândul
Uneori ochii privesc la lumea asta nedefinită
Și firea poftește aiurea și inima este amăgită.

Atunci greșim și curiozitatea rea ne întristează
Căci inima este tare curioasă și nu veghează
Apoi firea ne hrănește cu gânduri de mândrie
Și vin peste noi prilejuri și stări de melancolie.

Păzește-ne Tată și nu ne lăsa să ne depărtăm
De adevărurile sfinte și în lume să ne întinăm
Știm că din pântecele mamelor ne-ai vegheat
Îți mulțumim că suntem un neam binecuvântat.
17.03. 2026