Baruch Haba Beshem Adonai!
Strigarea sfântă-n zori s-a ridicat,
Pe drum de ramuri, plin de viu alai
Un Împărat smerit a-înaintat.

Nu sabie, nici sceptru nu purta,
Ci pacea pusă-n ochii Lui adânci;
Cetatea-și așternea hlamida sa
Pe drum cu ramuri și cu pași de prunci.

Osana! Cerul parcă s-a deschis,
Și pietrele-ar fi vrut a-L lăuda;
Dar sub ovații era tainic scris
Un plan de har ce-n jertfă Se-ntindea.

Baruch Haba! Dar crucea-L aștepta,
Pe Golgota, sub norii de păcat;
Coroana lumii nu-L împodobea,
Ci spini și sânge ca pe-un vinovat.

Și totuși vine-n Numele Cel Sfânt,
Trimis din sânul slavei făr-apus;
Să rupă vechi zapis prin trupul frânt,
Să-l pironească-n lemn pe cruce sus.

Baruch Haba! Răsună peste timp,
Din inimi izbăvite de păcat;
Căci Cel primit cu ramuri de finic
Domnește-n veci ca Domn și Împărat.

Dany Căpătan