Un frate mai bătrân, dar tare înțelept,
Avea de lucrat ogorul său mare.
Multă muncă era la el, ce-i drept,
Dar, fiind în vârstă, nu era în stare.

Vârsta îl împiedica de la lucrat
Să are, să semene și să cultive iute.
Însă un frate mai tânăr, entuziasmat,
Pe fratele bătrân se oferi să-l ajute.

Neștiind că recolta nu va fi cum au sperat,
Ei s-au înțeles la urmă să-mpartă roadele.
Tânărul cu hărnicie la ogor a lucrat,
Însă la final nu s-au umplut coșurile.

De rezultatele primite dezamăgit,
Tânărul ceru toată recolta să primească,
Ca familia lui să nu ducă lipsă de nimic,
Nepăsându-i din ce bătrânul avea să trăiască.

Fratele bătrân, trist, în odăiță s-a rugat,
El necazul său Domnului și-a vărsat
Apoi un răspuns neașteptat a căpătat:
— „Sufletul lui este-n mâna ta.”

— „În mâna mea... ”, spuse îngrijorat,
De sufletul lui nu dorea să se facă vinovat.
Pe gânduri el o vreme a stat
Și un alt răspuns în Cuvânt a căutat.

El a citit din Cuvântul Domnului așa:
„Oricui ar vrea să se judece cu tine,
Dacă-ți ia haina, lasă-i și cămașa.”
Astfel a-nțeles că a fi pace e mai bine.

Atunci el s-a sfătuit cu soția lui,
Și-au zis să facă totul prin credință,
Să dea și toate roadele din casă tânărului,
Că Domnul le va purta de grijă.

Tânărul a rămas profund impresionat
De credința și mila ce le-a dovedit.
A refuzat darul, ușor rușinat,
Și-au împărțit recolta cum au stabilit.

***

Deși tânărul pe fratele bătrân l-a ajutat,
Nu doar atât dovedește dragoste,
Ci exemplul bătrânului e de urmat:
El cu drag s-a jertfit pentru unitate.

Dragilor, gestul lui nu-i lucru de mirare,
Pentru unitate e nevoie să luptăm.
Cere credință, îngăduință, răbdare, iertare,
Pentru pace trebuie să ne sacrificăm.

Să punem eul nostru deoparte,
Căci unitatea este mai presus.
Prin încercări să iubim mai departe,
Doar așa ne vom asemăna cu Isus.

Amin!