Cuvântul lui Dumnezeu ne întărește în credință.
El ne-a scos din eul nostru, din păcat și neputință
Ne-a scos din idolatrie, rătăcire și ne-a adus pace,
Căci fără Domnul Dumnezeu, nimic nu se face.

După aceste lucruri suntem chemați la ascultare,
Să nu avem alți dumnezei fără chip, fără valoare
Ei închipuiri și fantezii păcătoase, în noi imprimă,
Căci a avea înseamnă, ai ținea și purta în inimă.

În vremea aceasta idolii nu mai au chip de piatră
Au chip de ambiție, de imagine, de sine idolatră.
Au chip de bani, de putere religioasă fără viață,
Sunt dumnezei tăcuți și ușor ne bagă în ceață.

Ei vor să ne modeleze, deciziile noastre majore
Vor să ne dicteze frica, prin grijirile vieții sonore
Vor să cumpere tăcerea, ca vocea vieții să astupe
Asta-i inima împărțită, care o dată se va rupe.

Păcatul, idolul, și robia nedistrusă se transmite
Rănile nevindecate ale unei generații permite
Perpetuarea răului social în generațiile viitoare
Lanțurile vinovăției apar în generația moștenitoare.

Căci păcatul netratat, rodește moarte în urmași
Și atunci îți privești contemporanii ca vrăjmași
Pentru-că mânia Domnului Dumnezeu este reală
Dar și îndurarea Sa este covârșitoare în viața socială.

Judecata este dreaptă dar mila este mai adâncă.
El nu caută să certe pe cei ce ascultă de poruncă.
El caută să reverse îndurare, ca noi să-L proslăvim
Să nu ne abatem de la poruncile Lui, așa îl iubim.

Iubirea de Dumnezeu nu este emoție trecătoare
Ci este păzire, este loialitate, demnitate, onoare
Este alegere zilnică, și în încercări este bunătate
Este refuzul de-a împărți altarul inimii consacrate.

Fiecare poruncă nu este numai un hotar creștin
Ci este și o revelare a caracterului Său Divin
Tatăl nostru, îți mulțumim pentru poruncile Tale
Că sunt temeliile vieții noastre fundamentale.
11.03. 2026