Mi-e tare dor să ajung acasă

Aș vrea să fiu oceanul
La orizont să ating cerul,
Tăcute șoapte ascunde în valuri
Suspine, dureri multe, lacrimi,
Gândul meu, o luntre în larg
În căutarea tîrâmului drag,
Trupul ostenit caută odihnă
Să îmbrățișez tărâmul de lumină.
De pe ochi să-mi cadă vălul
Să aleg mereu adevărul.

Atâta deznădejde adunată
Din viața zbuciumată,
Zilnic urc cu lacrimi în rugă
Crucea gândul să-mi limpezească
La lovit vântul, la zdrobit de stâncă
Vise destrămate în furtună,
Vreau să ningă cu pulbere de soare
Stropi de cristal în strălucire
În ecou cântul de mulțumire
Doamne, îndură-te de mine.

Pământul, o insulă de trandafiri
În glastra sufletului parfum de crini
Fiecare petala e o roadă bună
Cu drag o pun în a ta mână,
În zi pe undele aurii
În noapte în mii de sclipiri
Pe nor brumar în zori târzii
Sub clar de lună aștept să vii.
De sus spre mine privește
Iubirea, vulcan cu lava ce clocotește.

Ascultă vuietul vântului cu jalnic cânt
Din îndureratul meu pământ,
La Golgota urc, crucea în brațe o strâng
Mă umilesc, iertare cer și plâng
Când vei veni... de ce amâni!
De ce mă lași în așteptări...
Îndepărtate, însingurări
De ce nu vii, de ce nu vii,
Aștept ziua minunată
Mi-e tare dor să ajung acasă.


Alghero/08/03/2026