Mergeam odinioară pe drumul vechi din vale
Alăturați în inimi-acum dar și atunci;
Ne tresăltau în suflet, cuvintele
Cum valul
Răzbea din ape calde, în văile adânci!

Pășeam pe malul apei, ținându-te de mână
Și nu-mi păsa că ceasul
e tainic și târziu
Mă bucurau, privirea-ți și ochii tăi
De basme
Ce înseninau stingherul, tăcutul meu pustiu!


Și am știut deodată, simțindu-te aproape
Că viața-mi era alta, chiar fără de a ști
Și-am lăudat pe Domnul, de binecuvântarea-i
Fără de care n-aș putea trăi!


Biruințele lui David