Omule, tu nu vezi cu câtă măreție și splendoare
Izbăvitorul lumii îți oferă o șansă și o alianță?
Omule, tu nu vezi că fără Cel de la început ești doar
o frunză purtată de vânt?

Omule, cât vei amâna al Domnului glas ce strigă: „Fiule, te aștept”?
El așteaptă cu răbdare, copleșit de întristare,
când alegi al lumii drum
care duce spre pierzare.

Vrea să-I dai o șansă, să vezi cât este de bun,
să guști din a Lui îndurare,
să vezi minunile făcute
cu a Lui putere mare.

Omule, tu te crezi mare, puternic, dar în încercare... .
ești doar o răsuflare.
Nu vezi că fără Porumbelul Sfânt
te pierzi în negura acesteui pamant

Omule, nu vezi că fără coroana cea de spini
erai în mărăcini, înconjurat de al acestei
lumi amar suspin
Omule, încă ești îndoit de a Lui putere?

El, care moartea a biruit, a înviat
și te-a salvat prin jertfa-I mare.
El, pentru care cerul se întunecase,
ca să știe fiecare că este Domn glorios.

Și a Lui iubire atotcuprinzătoare
este de ajuns pentru fiecare.
Dar pentru tine, pribeag fără de țară,
s-a ivit o dezlegare.

Îți oferă și ție o șansă, nu o refuza,
întoarce-te azi și ia-ți pe drum crucea,
cu care vei ajunge acolo sus,
în zare.

În locul unde miere și lapte vor curge necurmat,
unde lacrimile vor fi doar de fericire
și tristețea nu se va pomeni.
Întoarce-te, omule, nu mai zăbovi în pribegie.

În Sfântul Rai,
împărățit de Adonai.