Veşnica Mărturie

Soarele, ce luminează
Ziua în a sa splendoare
Prin căldura arzătoare,
Luna ce-n veci radiază
Şi nopţilor luminează -
Cu magnifica-i paloare
Dându-le farmec mare,

Stelele în bolta albastră
Prin luciri tremurând vii
Ce străbat prin Galaxii,
Şi reţin uimirea noastră
Ca o floare într-o glastră
Cu minuni din veşnicii -
Ne produc dulci bucurii,

Fără glasuri, şi cuvinte
Sunt veşnica mărturie
Spunând cu mărinimie,
Despre Acel ce înainte
Prin dumneziasca minte
Le-a creat cu măiestrie.
De-a fi ceru-n măreţie.

Forţa-I cea neegalată
Prin expunerea creaţiei
Ţine viaţa, în ritmul ei,
Şi-astfel, creaţia toată
Prin Puterea-i arătată,
Este vocea Dragostei
În răstignirea Golgotei.

Ani şi-n ani, şi zi de zi
Pentru-omul cel călător
Nesecatu-n veci Izvor,
Totul pentru a-ntineri
Curge pentru-a odrăsli
Viaţa ce-a dat, tuturor
Dumnezeu cel Creator.

Căci viata şi mişcarea
Până la micul nucleu -
Totul e din Dumnezeu!
Iar creaţia, şi suflarea
Ce trăieşte desfătarea,
Îl vor preamări mereu
Pentru grija-n harul Său!

Flavius Laurian Duverna
26 ianuarie 2009