N-ai cum să mai distrugi
ce-a fost distrus odată,
n-ai cum să mai alungi
ce n-a fost niciodată.

Dar poți să ții ce ți s-a dat
și poți să schimbi ce încă este,
că nu-i pierdut cu-adevărat
ce-n inimă mai are veste.

Cât încă sufletul te strigă
și conștiința nu te lasă,
să știi că Domnul te îndeamnă
ca să te-ntorci din nou acasă.

Căci ceea ce și eu sunt pe pământ,
la urmă mă așteaptă un mormânt,
iar după aceea, după rodul meu,
voi merge spre abis sau Dumnezeu.