Un lucru ce se-nvață
progresiv


Pe cât ne-ajută mintea noastră
Vrem a ști la toate rostul
Dar Calea Lui nu-i calea noastră
Și planul Lui nu-i planul nostru
Noi cerem vrute și nevrute
Și-avem idei preconcepute
Dar mai târziu ne scoli din somn
Și Te-ascultăm Slăvite Domn
Greșelile din tinerețe
Ne-apasă dar vin să-nvețe
Pe oricare muritor
Pentru timpul viitor
De tot ce-ți ceruse rău
Te roagă-n genunchi plecat,
Să îl primești argat al Tău
Măritul nostru Împărat
Ca fiul risipitor,
Îți cere neîmpăcat
Să-l faci acum din cerșetor
Un rob umil și iubitor
Care nu cere vre-o răsplată
Decât să-l scoți din calea lată
Și să-ți slujescă numai Ție
Chiar de-ar trăi o veșnicie
La aceste vorbe-amare
Cu bucurie foarte mare
Știind ce mult a suferit
Îl iei nu rob, ci fiu iubit
Era pierdut pe-o cale care
L-ar fi dus sigur la pierzare
Pe-acel drum întortocheat
Ar fi fost un „mort oarecare„
Dar singur s-a renegat
Și Domn al vieții l-ai salvat
I-ai tăiat vițelul îngrașat
Ca unui fiu adevărat
Care-a fost mort și a-nviat.
Deaceea când ne rugăm Ție
Să vin-a Ta împărăție
Să nu cerem bogăție
Ci-n Tine credință vie
Pe cât ne duce mintea noastră
Vrem a ști la toate rostul
Dar vom veni la Tatăl Nostru
Și la mila cea cerească
Cerând umili, să ne primească
Că tot ce-aveam am risipit
Dar ne-ai iertat când am venit
Tu Dumnezeul Preamărit
Pentru că, Tată ne-ai iubit! ! ! ...

Aleluia Îți cântăm
Și-n cor Numele-Ți nălțăm
Și cu Tine vrem să fim
În veșnicii, Amin Amin! ! ...

Blându Ioan
13.02. 2026.